Amintiri din copilărie - jocul ca stare de veselie si fericire

„Amintiri din copilărie”
de Ion Creangă
- Jocul ca stare de veselie și fericire continuă -

Amintiri din copilărie - jocul ca stare de veselie - Crossword

You can open this webpage in a new tab.

Copy link

Open in new tab

• George Călinescu

" În „Amintirile” lui Creangă nu este nimic individual, cu caracter de confesiune, de jurnal. Creangă povestește copilăria copilului universal " 

Ion Creangă

" Si eu eram vesel ca vremea cea bună, strulubatic și copilăros ca vântul în turbarea sa." 

• Phillipe Lejeune

" Eroul poate să semene cât vrea cu autorul, cât timp el nu poartă acelaș nume, nu este nimic de făcut" 

Open Ended

Cine narează în „Amintiri din copilărie” ? Exemplificați.

Open Ended

Cine este eroul central al operei?

Open Ended

In ce raport îi puteți situa pe Ion Creangă / Nică - adultul / copilul Nică?

Open Ended

Ce semnificație dați titlului operei? Cum s-ar schimba semnificația cărții, dacă titlul ar fi fost „Amintiri din copilăria mea”?

Open Ended

Care este tema operei?

• Amintiri din copilărie este un „bildungroman” (roman de formare) în care scriitorul evocă formarea unei personalități, procesul de maturizare a lui Nică.

• Publicat în 1881 -1882 și 1890 reînvie cea mai fericită etapă din viața omului, copilăria. „Copilăria este o stare de veselie și fericire continuă.”

• Nică, personajul principal al romanului, este un simbol al neastâmpărului băiețesc, al poznelor și al jocului.

• Prin Nică, scriitorul, prezintă istoria unei copilării din mediul țărănesc, mai bine spus din Moldova sfârșitului de secol XIX, de la primii ani de școală și până la părăsirea satului natal.

• Creangă prezintă momentele de formare prin joc, el insistă asupra stării de inocență și nevinovăție a lui Nică, „haimai bine despre copilărie să vorbim, căci ea singură este veselă și nevinovată...”. Copilul nu conștientizează răul, el doar glumește, se joacă.
  

​Structura
- “Amintiri din copilărie” este o carte structurată în patru părți. Întâmplările prin care trece eroul sunt toate ”evenimente de cunoaștere”. Nică trăieste într-o libertate ludică, iar năzbâtiile se țin lanț, singurul nor pe cerul pururea senin al copilăriei fiind obligația de a merge la școală. De aceea, se poate spune că pentru Creanga COPILĂRIA nu este doar o etapă a vieții, ci o calitate a ei, UN MOD DE A FI.

Prima parte
“stau cateodata si-mi aduc aminte ce vremi si ce oameni mai erau in partile noastre cand incepusem si eu, dragalita-Doamne, a ma ridica baietas la casa parintilor mei”
- evocarea primului an de școală
- părintele Ioan, calul Bălan, “om vrednic si cu bunatate”
- prezentarea școlii (Caprele Irinucăi)

​Partea a II a
- cea mai bogată în năzdrăvănii - Pupăza din tei, la Scăldat (“Mama, bate-ma, ucide-ma, spanzura-ma, fa ce stii cu mine, numai da-mi ceva de mancare, ca mor de foame !”), La cireșe
- evocarea figurii mamei - , Creanga evoca cu multa dragoste figura mamei, “care era vestita pentru nazdravaniile sale”. Pentru copilul de altadata, mama pare o fiinta desprinsa din povesti, care face “multe si mari minunatii” “Ce-i pasa copilului, cand mama si tata se gandesc la neajunsurile vietii, la ce poate sa aduca ziua de mane, sau ca-i framanta alte ganduri pline de ingrijire”?
- prezenta jocului - TOTUL ESTE JOC in existenta lui. El si fratii lui se joaca cu tatal lor cind acesta se intorcea ostenit de la munca, caci vorba proverbului: “daca-i copil, sa se joace; daca-i cal, sa traga; si daca-i popa, sa ceteasca…” Ei se joaca “ca baietii” luandu-se la harjoneala “pana ce era nevoita biata mama sa ne deie cateva tapangele la spinare”. Si tot o joaca este pentru copii taierea porcului sau colindatul sau uratul de Anul Nou. Ce sa mai vorbim despre smantanitul oalelor, furatul cireselor si a pupazei din tei.

​Partea a III a
“dar asa, un bot cu ochi ce te gasesti, o bucata de huma insufletita din sat de la noi, si nu te lasa inima sa taci; asurzesti lumea cu taraniile tale!”
- Creanga evoca tinuturile de langa Humulesti si rememoreaza intamplarile de la scoala din Falticeni, unde a fost admis dupa ce “doua merte de orz si doua de ovaz a dat tata cui i se cuvine”. Cele mai hazlii amintiri sunt cele legate de studiul gramaticii, ale carei reguli trebuiau invatate pe de rost, incat “unii dondaneau ca nebunii, pana ii apuca ameteala”. Dintre figurile evocate trebuie amintite indeosebi cele ale lui Trasnea, Oslobanu sau Mogorogea (colegi de scoala cu Nica) dar si figura aparte a lui mos Bodranga care ramane alaturi de ei pana cand se desfiinteaza scoala si unii dintre ei sunt transferati la Socola.

Ultima parte a “Amintirilor din copilarie” ne prezinta calatoria lui Nica si a lui Zaharia de la Humulesti la Iasi, cu caruta lui Luca Mosneagu, carutasul satului. Cea mai dureroasa constatare a lui Nica este aceea ca a crescut, ca nu mai este copil, “dragalita Doamne, eram si eu acum holtei, din pacate!” Despartirea de satul natal a copilului este una simbolica. Parasindu-si satul, copiii isi parasesc in acelasi timp COPILARIA, isi iau adio pentru totdeauna de la libertatea ludica si de la tihna trairii fara ganduri si fara probleme. Acest episod simbolizeaza pierderea paradisului copilariei, la care nimeni nu se va mai intoarce vreodata si in acelasi timp semnifica reintrarea brutala in timpul real si dureros.

Realizati un tex de lectură de nouă întrebări pentru colegul de bancă.