„La conac” de Ion Luca Caragiale

Temele prozei fantastice sunt:

• călătoria, banul;

• condiția umană efemeră, timpul

• călătoria în timp și spațiu, pactul cu diavolul

Opera literară „La conac” este:

• o nuvelă

• o schiţă

• o piesă de teatru

• un roman

Motivele specifice prozei fantastice sunt:

• metamorfoza;

• călătoria

• blestemul

• magia

Spații specifice prozei fantastice sunt:

• tărâmul celălalt

• prăpastia;

• moara

• pădurea

• lacul

Elementul fantastic din opera „La conac” este:

• biserica;

• tânărul;

• apariția și dispariția negustorului.

Textele fantastice trezesc sentimente de :

• teamă

• admirație

• visare

• confuzie;

„Soarele, scăpătând la apus, se uită îndărăt cu stăruinţă caldă la păduriştea de mesteacăni, unde atâtea pasări ale primăverii se cheamă, se-ntreabă şi-şi răspund, se-ngână şi se-ntrec în fel de glasuri, întorcându-se fiecare pe la cuibul său.”

Figura de stil care predomină în text este:

• personificarea

• comparația

• metafora

• epitetul

Toate încercările la care este supus tânărul protagonist al povestirii atestă faptul că :

• el traversează o cale spre inițiere, spre maturizare

• a primit o lecție pentru tot cursul ulterior al vieții sale

• nu trebuie să se mai teamă de nimic,odată ce a scăpat de sub influența nefastă a „prietenului”

Faptele tânărului îl caracterizează ca fiind:

• naiv, ușor de influențat

• nesăbuit

• stăpân pe sine

• nu rezistă ispitei

Ce îl salvează pe tânăr de la căderea în păcat?

• o intuiție salvatoare care învinge viclenia drăcească

• invocarea lui Dumnezeu

• norocul

• intervenția unchiului