Interjecția:

• este o parte de vorbire neflexibilă

• este o parte de vorbire flexibilă

• exprimă un sentiment

• exprimă un ordin

Interjecții ce exprimă stări fizice sau psihice sunt următoarele:

• Uf!

• Poc!

• Scârț!

• Vai!

Interjecții ce exprimă un îndemn sunt următoarele:

• Zbârr!

• Hai!

• Cea!

• Oh!

Interjecții ce exprimă sunete sau zgomote din natură sunt următoarele:

• Ah!

• Poc!

• Miau!

• Fâș!

Următoarele interjecții sunt compuse:

• Tic-tac!

• Cioca-boca!

• Bum!

• Hei-rup!

În propoziția „Hai și noi la craiul, dragă!” interjecția are funcția sintactică de:

• complement direct

• predicat

• subiect

• fără funcție sintactică

În sintagma „Halal om!” interjecția are funcția sintactică de:

• subiect

• predicat

• atribut

• fără funcție sintactică

In enunţul O, cere-mi, Doamne, orice preţ/Dar dă-mi o altă soartă, cuvintele subliniate sunt, în ordine:

• interjecţie, pronume personal

• pronume personal, interjecţie

• interjecţie, articol nehotărât

• interjecție, interjecție

Interjectia subliniată din propoziţia O, ce mă doare capul!, este:

• predicat verbal

• complement circumstanțial de loc

• fără funcție sintactică

• subiect

Valoarea morfologică (partea de vorbire) a cuvântului „o” în enunțul „A cumpărat o bluză şi două fulare” este:

• interjecție

• pronume personal

• articol nehotărât

• numeral