Existențialismul

Fiinta umana nu este o fiinta necesara; fiecare dintre noi ar putea la fel de bine sa nu fie. Omul exista, pur si simplu, este o fiinta de prisos

• Contingența

• Absurdul

• Durerea

• Fericirea

Rațiunea nu ii este de ajuns omului pentru a-si lumina destinul

• Neputința rațiunii

• Intrebările

• Contingența

• Anxietatea

xistentialismul nu e o filozofie a chietudinii; el il invita pe om sa-si construiasca viata prin efort, printr-o transcendere de fiecare clipa a starii sale prezente.

• Formarea ființei umane

• Devenirea ființei umane

• Transformarea ființei umane

Sunt mereu expus propriului meu sfarsit, distrugerii mele ca fiinta umana, deoarece eu nu exist ca atare decat prin efortul meu. De aici sentimentul de angoasa care ne insoteste existenta.

• Apropierea morții

• Neliniștea ființei umane

• Fragilitatea ființei umane

Omul in perspectiva sfarsitului este instrainat de el insusi, nu mai are nici stapanirea, nici posesiunea sinelui.

• Alienarea

• Singurătatea

• Durerea

Filozofii existentialisti reactioneaza hotarat impotriva tendintei noastre de a ne ascunde acest adevar fundamental, ca existenta noastra e finita si se indreapta catre moarte

• Apropierea sfârșitului

• Boala

• Finitudinea si urgenta mortii

Omul inseamna libertate; pentru a-si construi viata, el trebuie sa opteze, sa aleaga in permanenta, sa se angajeze in raport cu destinul sau si cu al celorlalti. Alegerea fiind o necesitate (faptul de a nu alege constituie, de asemenea, o alegere), este preferabila alegerea constienta, angajarea intr-un destin personal alaturi de ceilalti.

• Angajarea

• Consecința

• Celălalt