cercetari de marketing

Aria cercetărilor de marketing cuprinde următoarele trei domenii majore:

• firma, mediul extern, interfața întreprindere-mediu;

• . organizația, mediul intern, mediul extern;

• piața, mediul intern, mediul extern;

• firma, piața, mediul intern.

Pe baza criteriului – scopul funcțional al cercetării -, tipologia cercetărilor de marketing poate fi următoarea:

• cercetări cantitative, cercetări calitative;

• . cercetări exploratorii, cercetări concluzive;

• cercetări transversale, cercetări longitudinale;

• cercetări primare, cercetări secundare.

Cercetarea de marketing al cărei scop principal este clarificarea și înțelegerea coordonatelor unei probleme are caracter:

• . exploratoriu;

• instrumental;

• descriptiv;

• predictiv.

O cercetare din categoria cercetărilor descriptive are următoarea caracteristică:

• utilizarea de eșantioane mici;

• caracterul flexibil

• definirea vagă a coordonatelor cercetării;

• fundamentarea pe baza unor cunoștințe prealabile despre fenomenul studiat

Metoda aplicabilă pentru desfășurarea unei cercetări cauzale este următoarea:

• observarea;

• analiza datelor secundare;

• interviurile de grup;

• experimentul.

Cercetarea calitativă are următoarele caracteristici:

• analiza statistică a datelor, caracterul exploratoriu;

• cuantificarea datelor și generalizarea rezultatelor la nivelul populației țintă;

• utilizarea în mare măsură a întrebărilor de sondare a respondentului, culegerea structurată a datelor;

• volumul mare de informații furnizate de respondent, analiza nestatistică a datelor.

În cazul unei cercetări de marketing, problema decizională este descrisă de următoarea întrebare:

• ce informații trebuie să stea la baza deciziei de marketing;

• care sunt informațiile care sunt necesare decidentului;

• ce ar trebui să facă decidentul în condițiile date;

• care sunt informațiile ce vor fi culese cu ajutorul cercetărilor de marketing

În etapa de stabilire a scopului cercetării, se consideră următoarea recomandare:

• apelarea la formulări vagi;

• recurgerea la definiri cât mai ample ale scopului;

• definirea cât mai îngustă a scopului;

• definirea scopului în funcție de problema decizională.

Exemple de surse de informații primare sunt următoarele:

• baze de date online;

• evidența vânzărilor organizației;

• . populația, un anumit segment de consumatori potențiali;

• buletine și anuare statistice.

Exemple de surse de informaţii secundare sunt următoarele:

• specialiştii firmelor de consultanţă;

• rapoartele unor organisme internaţionale;

• personalul din compartimentele organizaţiei;

• organizaţiile patronale.