Perceperea unui semnal de intensitate scăzută doar prin sensibilitatea fiziologică.

Perceperea unui stimul de intensitate scăzută prin intermediul sensibilității fiziologice, dar și prin intermediul trăsăturilor de personalitate, așteptări, motivație, stare de alertă.

Perceperea unui stimul de intensitate scăzută prin intermediul receptorilor.

obișnuința față de un stimul repetitiv sau care nu se mai schimbă.

obișnuința față de experiențele anterioare și trăsăturile noastre de persnoalitate.

cantitatea minimă de intensitate pe care stimulul e nevoie să o aibă pentru a fi detectat în 50% dintre cazuri.

Colectarea semnalului de la stimul.

Procesul prin care semnalul este transmis de la receptor la creier.

Cantitatea cea mai mare pe care un stimul trebuie să o aibă pentru a fi detectat.

transmiterea semnalelor de la receptori spre creier prin transducție.

realizate prin apelarea la cunoștințe, credințe și așteptări pentru interpretarea informației senzoriale.

identificate în momentul în care creierul integrează semnalele primite pe baza experiențelor anterioare.

se referă la păstrarea calităților unui obiect în minte, indiferent de distanță sau unghiul din care acesta este privit.

faptul că stimulii nu se mișcă pe tot parcursul contactului receptorii.

se referă la folosirea contextului semnalelor senzoriale pentru a determina sensul informațiilor percepute.

Creierul folosește indicii din mediu pentru aprecierea distanței față de un obiect.

Creierul nu poate detecta distanța față de un obiect.

Atunci când un obiect apare între noi și un alt stimul, acesta este perceput ca fiind mai îndepăratat.

Liniile să se unească într-un singur punct.

Obiectele aflate la distanță mai mare de noi să fie mai mari.

Liniile care sunt paralele, să rămână paralele chiar dacă de la distanță par să se unească.

Colectarea informațiilor din creier.

Colectarea informațiilor din mediu prin intermediul receptorilor.

Transmiterea informațiilor spre mediul exterior prin receptori.