Cetatea concepută în stilul arhitectonic numit “cochilie”, este unică printre cetățile medievale moldovenești. Construită în totalitate din calcar într-o perioadă contemporană renașterii italiene, ea era numită, până nu demult, cetate “genoveză”.

De la Mircea cel Bătrân și până la Constantin Brâncoveanu, aproape toți voievozii ce și-au avut aici reședința au făcut ca preț de câteva secole să tremure șalvarii și să asude turbanele turcilor, ce îndrăzneau să treacă dincoace de Dunăre.

Lucrarea a fost începută de sculptorul Giorgio Vasilescu şi terminată de sculptorul Constantin Bălăcescu în 1899, dar inaugurarea oficială a avut loc mult mai târziu, în 1904, în prezenţa regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta. Monumentul a fost conceput sub forma unui obelisc din granit de Ravena, înalt de 22 de m, având la bază un soclu cu două trepte surmontat de un piedestal.

Statuia de 5,2 m a fost turnată în bronz la București, în atelierul V. Râșcanu. Bronzul provine din topirea a 6 tunuri obținute drept trofee în Războiul pentru Independența României 1877 – 1878.Sculptor Alexandru Plămădeală,dezvelirea oficială a monumentului a avut loc la 29 aprilie 1928

Este un monument din marmură albă cu o înălțime de 5,50 metri . Soclul monumentului este din piatră. Pe cele patru laturi au fost gravate cuvintele rostite de Divanul Ad-Hoc al Moldovei (7 octombrie 1858), domitorul Alexandru Ioan Cuza (29 ianuarie 1859), Regele Ferdinand I al României (5 decembrie 1918) și Olga Sturdza (29 mai 1927)

Podul feroviar a fost edificat în anii 1876–1877, fiind deschis oficial la 9/21 aprilie 1877, cu doar trei zile înainte ca Rusia țaristă să declare război Turciei. Podul, cu o greutate de 355 de tone, a fost utilizat la maxim în timpul războiului ruso-turc din anii 1877–1878.

Ridicată în anul 1804 de ctitorii Șerban și Ana vătafi de plai ,monument istoric este închisă din anul 1948.

Aceasta prezintă o suprafaţă plană, înconjurată de un şanţ cu diametrul de 60 de metri, lat de circa 27 metri şi adânc de aproximativ 3 metri. ”Locul de întîlnire a domnitorului Moldovei Dimitrie Cantemir cu ţarul rus Petru I. 16 iulie 1711”.

Datează din 1660. Pe ea se afla chipul Maicii Domnului dar nu se mai cunoaste asa de bine. Crucea este de pomenire si se crede ca a fost ridicata in momentul in care s-a construit si prima biserica a Fienului.