2.E publicată în deschiderea volumului de debut „Poemele luminii" (1919), acesteia îi revine rolul de text programatic

Titlul, reluat în incipit, nu este metaforă.

Tema poeziei o reprezintă atitudinea poetică în fața marilor taine ale universului

textul este alcătuit din trei secvențe poetice:

"Lumina mea" este metafora cunoașterii luciferice, specifică poetului, iar "lumina altora", în antiteză, este cunoașterea paradisiacă.

La nivel compozițional, arta poetică blagiană, precum majoritatea poemelor autorului, este alcătuită din două părți distincte ale unei ample comparații

Poetul întreține misterul existent, și nu îi amplifică dimensiunile , nu îl potențează

.

Versurile sunt aritmice și inegale, caracterizându-se prin două procedee sintactice: cel al enumerației conjuncționale, realizată prin "și", și cel al ingambamentului

oficiu-1 punct