Cu cât negocierea durează mai mult timp, omul de afaceri respectiv este mai apreciat.

Este ospitalier, apreciază complimentele, manifestă reţinere faţă de femei şi negociatori tineri.

Nu agreează glumele, ironiile, protocolul are aspect de ceremonial.

Se străduieşte să obţină cele mai bune condiţii, dar lasă şi partenerul să câştige.

Este prietenos, neprotocolar, manifestă tendinţe de "egalitarism" între şefi şi subalterni.

Stilurile "american", "britanic", "german", "francez", "arab" fac parte din nivelul I al definirii stilurilor de negociere.

Nivelul II distinge diferenţieri regionale determinate de factori de natură istorică, religioasă, etnică.

Negociatorul japonez este deschis, temperamental, se entuziasmează uşor, combină argumentaţia logică cu cea emoţională.

Negociatorul chinez este ospitalier, apreciază complimentele, manifestă reţinere faţă de femei şi negociatori tineri.

Apreciază punctualitatea, acordă atenţie factorului social, manifestă umor şi ironie, agreează momentele de destindere.