a. David Ricardo;

b. Francois Quesnay;

c. fiziocraţii;

d. Adam Smith;

e. Antoine de Montchréstien.

a. elaborarea unor concluzii cu caracter general, printr-un proces de asamblare, reconstituire sau reconstrucţie logică a părţilor constitutive ale întregului;

b. analiza fenomenelor şi proceselor economice de la cele mai simple la cele mai complexe, în evoluţia lor firească în timp şi spaţiu, cu toate elementele concrete care le individualizează;

c. divizarea, descompunerea mentală sau fizică a fenomenului cercetat în părţile sale constitutive, examinarea separată a fiecăreia şi dezvăluirea trăsăturilor esenţiale;

d. eliminarea a ceea ce este neesenţial, irelevant şi întâmplător şi desprinderea a ceea ce este esenţial, general şi relevant pentru caracterizarea unui fenomen sau proces, sub formă de concepte, principii, teorii şi legi economice;

e. mutarea, transferul unei însuşiri, a unor însuşiri sau a tuturor însuşirilor unui obiect al cunoaşterii la un alt obiect care este supus cercetării.

a. legile economice au un mod specific de acţiune;

b. legăturile cu caracter de lege se manifestă numai ca tendinţă, regulă şi în medie;

c. legea întruchipează o legătură esenţială dintre fenomenele şi procesele ce se desfăşoară în natură şi societate sau însăşi esenţa acestor fenomene şi procese;

d. legile economice îşi modifică forma şi conţinutul mai repede, în perioade mai scurte de timp, decât legile naturii;

e. legea constituie o legătură, o relaţie necesară şi nu întâmplătoare.

a. tipul de responsabilitate rezultată

b. tipul de energie consumată;

c. caracterul relativ limitat al resurselor;

d. legile economice;

e. modul de asigurare a consumului.

a. resurse regenerabile;

b. resurse neregenerabile;

c. resurse primare;

d. resurse recuperabile;

e. resurse derivate.

a. consum final;

b. consum de mărfuri;

c. consum intermediar;

d. consum de factori de producţie;

e. autoconsum.

a. sunt limitate ca număr;

b. sunt nelimitate în capacitate;

c. sunt multiple şi diverse;

d. nu sunt concurente;

e. nu sunt complementare.

a. economie de schimb;

b. economie naturală;

c. economie de piaţă;

d. economie centralizată;

e. sistem economic.

a. proprietatea publică reprezintă baza sistemului;

b. statul nu este prezent în activitatea economică ca orice alt agent economic;

c. intervenţia administrativă, în viaţa unităţilor economice, a statului şi a altor centre de presiune (monopoluri, sindicate etc.);

d. pe baza dreptului de proprietate, sacru şi inviolabil, subiecţii acestuia au deplina libertate de a se angaja în acţiuni economice (legale) pe care le consideră oportune în conformitate cu interesul propriu;

e. relaţiile economice dintre operatorii economici îmbracă forma tranzacţiilor de piaţă, bilaterale, libere şi directe, în care fiecare, ghidat de interesul personal, particular, îşi alege în mod liber partenerii de tranzacţii economice, pe criterii de raţionalitate economică.

a. fiscalitatea este redusă, iar implicarea directă a statului în activitatea economică este neglijabilă;

b. un sistem de învăţământ elitist, care tinde să funcţioneze după regulile pieţei;

c. un sistem de învăţământ mai egalitar, în care nivelurile profesionale intermediare dispun de o bună formare;

d. mişcare sindicală puternică, responsabilă din punct de vedere economic, cu lideri având competenţă remarcabilă;

e. clasă mijlocie numeroasă.

a. factorul politic;

b. factorul demografic;

c. factorul economic;

d. factorul militar;

e. factorul istoric.

a. proprietatea obştească;

b. proprietatea particulară;

c. proprietatea publică;

d. proprietatea colectivă;

e. proprietatea asociativă.

a. a produce bunuri economice şi presta servicii (nonfinanciare), în vederea vânzării, cu scopul de a obţine profit;

b. consuma bunuri şi servicii;

c. redistribuire a venitului naţional şi de prestare a diverse servicii cu caracter nonmarfar către ceilalţi agenţi economici;

d. intermediar financiar între ceilalţi agenţi economici;

e. distribuire a bunurilor şi serviciilor prin intermediul lanţurilor de distribuţie.

a. numai fluxurile reale dintre agenţii economici prezenţi într-o economie;

b. numai fluxurile monetare dintre agenţii economici prezenţi într-o economie;

c. numai fluxurile de intrări specifice agenţilor economici prezenţi într-o economie;

d. numai fluxurile de ieşiri specifice agenţilor economici prezenţi într-o economie;

e. totalitatea fluxurilor de intrări şi ieşiri, reale şi monetare dintre agenţii economici prezenţi într-o economie.

a. valoarea bunurilor materiale şi serviciilor produse de o firmă şi destinate vânzării către alţi agenţi economici;

b. suma veniturilor încasate de o firmă din vânzarea rezultatelor activităţii proprii;

c. profitul din producţia curentă;

d. economiile nete ale firmei;

e. costul de producţie.

a. riscuri determinate de incertitudini în condiţiile pieţei;

b. riscuri determinate de certitudinile în condiţiile pieţei;

c. riscuri datorate schimbărilor în tehnologiile de producţie şi implicit concurenţei celor care au un avans în domeniu;

d. riscuri determinate de certitudinile politice, financiare şi juridice;

e. în economia de piaţă nu se pot manifesta riscuri.

a. creşterea cantităţii de bunuri oferite

b. creşterea numărului de consumatori

c. modificarea venitului nominal disponibil

d. scăderea numărului de consumatori

e. modificarea nivelului preţurilor bunurilor

a. bunurile economice sunt destinate vânzării, în timp ce, bunurile libere sunt folosite pentru consum

b. bunurile economice sunt insuficiente în raport cu nevoile

c. bunurile economice sunt rezultatul unor procese de producţie

d. bunurile economice pot fi dobândite doar prin cumpărare spre deosebire de cele libere la care accesul este gratuit şi nelimitat

e. bunurile economice satisfac nevoi primare, fundamentale, pe când cele libere satisfac nevoi superioare, elevate

a. satisfacţia pe care o resimte un consumator în urma folosirii tuturor dozelor (unităţilor) dintr-un bun economic

b. suma utilităţilor individuale specifice fiecărei doze consumate

c. produsul dintre utilitatea individuală şi numărul de doze consumate

d. surplusul de utilitate totală pe care îl obţine un individ ca urmare a consumării unei unităţi suplimentare dintr-un bun economic

e. relaţia dintre caracteristicile bunului şi trebuinţele cumpărătorului

a. ansamblul de combinaţii de bunuri care procură consumatorului aceeaşi satisfacţie sau utilitate agregată

b. ansamblul programelor de consum concurente

c. ansamblul de combinaţii de bunuri care procură consumatorului niveluri diferite de utilitate agregată

d. cantitatea dintr-un bun economic la care este dispus să renunţe un consumator în schimbul unei doze suplimentare dintr-un alt bun, păstrându-şi acelaşi nivel de utilitate agregată

e. cantitatea dintr-un bun economic la care este dispus să renunţe un consumator în schimbul unei doze suplimentare dintr-un alt bun, obţinând astfel un nivel superior de utilitate agregată

a. un program de consum

b. utilitatea totală

c. utilitatea individuală

d. rata marginală de substituţie a bunurilor

e. utilitatea marginală

a. sunt abundente faţă de nevoi;

b. se obţin în mod gratuit;

c. raritatea relativă;

d. sunt rezultatul unor procese de producţie;

e. nu există asemenea bunuri.

a. existenţa unei relaţii între caracteristicile bunului şi cel puţin o trebuinţă (nevoie) a cumpărătorului;

b. inexistenţa unei relaţii între caracteristicile bunului şi cel puţin o trebuinţă (nevoie) a cumpărătorului;

c. relaţiile necesare dintre caracteristicile bunului şi trebuinţele cumpărătorului trebuie cunoscute şi înţelese;

d. relaţiile necesare dintre caracteristicile bunului şi trebuinţele cumpărătorului nu trebuie cunoscute şi înţelese;

e. cumpărătorul nu are cunoştinţele necesare pentru a folosi bunul respectiv;

a. satisfacţia pe care o aduce o doză dintr-un anumit bun consumat de un individ;

b. satisfacţia dobândită prin consumarea mai multor doze succesive de către un individ, într-o perioadă dată;

c. satisfacţia dobândită prin consumarea tuturor dozelor dintr-un bun dat de către un individ, într-o perioadă dată;

d. surplusul de utilitate totală pe care îl obţine un individ ca urmare a consumării unei unităţi suplimentare dintr-un bun economic;

e. satisfacţia dobândită prin consumarea unei mulţimi de bunuri de către un individ, într-o perioadă dată.

a. utilitatea totală;

b. utilitatea individuală;

c. utilitatea marginală;

d. un program de consum;

e. rata marginală de substituţie a bunurilor.

a. Kec/p = -%∆C / %∆P

b. Kec/p = -%∆P / %∆C

c. Kec/p = %∆P / %∆C

d. Kec/p = %∆C / %∆P

e. Kec/p = (P1 - P0) / (C1 - C0)

a. relaţia de cauzalitate dintre cantitatea oferită şi cea cerută

b. relaţia de cauzalitate dintre cantitatea cerută şi cea oferită

c. relaţia de cauzalitate dintre cantitatea cerută dintr-un bun şi cantitatea cerută dintrun alt bun

d. relaţia de cauzalitate dintre modificarea preţului unitar al unui bun şi schimbarea cantităţii cerute din acel bun

e. relaţia de cauzalitate dintre modificarea preţului unitar al unui bun şi preţul unitar al unui alt bun

a. eficienţa ultimei unităţi de muncă implicată în procesul de producţie

b. raportul dintre eficienţa cu care este folosit factorul de producţie muncă şi eficienţa cu care sunt folosite resursele

c. eficienţa medie cu care este folosit factorul de producţie muncă şi care se determină ca raport între producţia totală şi cantitatea de muncă utilizată

d. eficienţa medie cu care este folosit factorul de producţie muncă şi care se determină ca raport între variaţia absolută a producţiei şi variaţia absolută a cantităţii de muncă

e. raportul dintre eficienţa cu care sunt folosite resursele şi eficienţa cu care este folosit factorul de producţie muncă

a. obţinerea unor efecte mai mari cu un volum mai mare de factori consumaţi

b. obţinerea unor efecte mai mici cu un volum mai mare de factori consumaţi

c. creşterea eficienţei economice

d. obţinerea unor efecte mai mici cu acelaşi volum de factori consumaţi

e. nu are importanţă economică

a. este o activitate de cunoaştere

b. este un factor de producţie originar

c. este o activitate vitală

d. este un factor activ şi dinamizator al producţiei

e. nici una din afirmaţiile anterioare nu este valabilă

a. producţia a crescut de 5 ori

b. fiecare muncitor produce câte 50 de produse

c. în medie, un muncitor produce 50 de produse

d. toţi muncitorii produc 5000 produse

e. întreprinderea este rentabilă

a.tehnologiile

b.pământul

c. abilitatea întreprinzătorului

d.capitalul

e. informaţia

a. WmgK = ∆L / ∆K

b. WmgK = ∆K / ∆Q

c. WmgK = ∆Q / ∆K

d. WmgK = ∆Q / ∆L

e. WmgK = ∆L / ∆Q

a. abilitatea întreprinzătorului

b. pământul

c. tehnologiile

d. capitalul

e. munca

a. scăderea eficienţei factorului material al producţiei

b. creşterea productivităţii muncii

c. sporirea cheltuielilor de regie, a cheltuielilor administrativ-gospodăreşti

d. reducerea cheltuielilor de regie, a cheltuielilor administrativ-gospodăreşti

e. reducerea productivităţii muncii

a. CF / CV

b. CV / CF

c. P / CV

d. CT / P

e. CV / P

a. raportul dintre cererea şi oferta pe piaţa factorilor şi pe piaţa bunurilor produse

b. raportul dintre rezultate şi potenţialul de resurse economice

c. o relaţie matematică care reflectă relaţia dintre rezultate şi factorii de producţie utilizaţi

d. relaţia dintre politicile economice promovate de către guvern şi rezultatele obţinute de firme

e. toate variantele sunt greşite

a. elastică

b. inelastică

c. cu elasticitate unitară

d. perfect elastică

e. perfect inelastică

a. Keo/p = -%∆Q / %∆P

b. Keo/p = -%∆P / %∆Q

c. Keo/p = %∆P / %∆Q

d. Keo/p = %∆Q / %∆P

e. Keo/p = (P1 - P0) / (Q1 - Q0)

a. monopol

b. oligopol

c. oligopson

d. monopson

e. monopol bilateral

a. eterogenitatea produselor

b. atomicitatea pieţei

c. intrarea şi ieşirea liberă de pe piaţă

d. mobilitatea limitată a factorilor de producţie

e. transparenţa perfectă a pieţei

a. realizează compatibilitatea între cererea şi oferta globală

b. mijloceşte lărgirea relaţiilor ştiinţifice şi culturale dintre ţări

c. favorizează procesul de integrare economică

d. mijloceşte recuperarea cheltuielilor şi obţinerea profitului de către vânzători

e. permite luarea de măsuri pentru combaterea şomajului

a. libertatea de circulaţie a cetăţenilor

b.libertatea formării preţurilor

c. existenţa preţurilor administrate

d.existenţa proprietăţii private

e. preponderenţa proprietăţii publice

a. stimulează progresul economic;

b. împiedică formarea unor comportamente raţionale;

c. omogenizează agenţii economici;

d. favorizează ajustarea reciprocă a cererii şi a ofertei prin decizii autonome ale producătorilor, vânzătorilor, distribuitorilor şi cumpărătorilor;

e. permite cumpărătorului să găsească furnizorul cu marfa cea mai scumpă.

a. oligopol nediferenţiat;

b. oligopol diferenţiat;

c. oligopol perfect coordonat;

d. oligopolul pur;

e. oligopolul eterogen.

a. retribuirea angajaţilor pe baza timpului de lucru;

b. retribuirea angajaţilor pe baza rezultatelor obţinute;

c. retribuirea angajaţilor pe baza unităţii de timp şi a îndeplinirii anumitor condiţii concretizate în diverse bunuri economice;

d. retribuirea angajatorului pe baza timpului de lucru;

e. retribuirea angajatorului pe baza rezultatelor obţinute.

a. suma de bani plătită de debitor creditorului, pentru utilizarea unui împrumut până la scadenţă;

b. preţul plătit de debitor creditorului pentru utilizarea a o sută de unităţi monetare pe o perioadă de timp, de regula 1 an;

c. preţul plătit de creditor debitorului pentru utilizarea a o sută de unităţi monetare pe o perioadă de timp, de regula 1 an;

d. suma de bani plătită de creditor debitorului, pentru utilizarea unui împrumut până la scadenţă;

e. remunerarea tuturor factorilor de producţie.

a. suma de bani plătită de debitor creditorului, pentru utilizarea unui împrumut până la scadenţă;

b. preţul plătit de debitor creditorului pentru utilizarea a o sută de unităţi monetare pe o perioadă de timp, de regula 1 an;

c. preţul plătit de creditor debitorului pentru utilizarea a o sută de unităţi monetare pe o perioadă de timp, de regula 1 an;

d. suma de bani plătită de creditor debitorului, pentru utilizarea unui împrumut până la scadenţă;

e. remunerarea tuturor factorilor de producţie.

a. apare în procesul utilizării muncii în cadrul activităţilor economice;

b. este un venit sigur;

c. motivează întreprinderea în desfăşurarea activităţii sale;

d. are o bază contractuală;

e. are o evoluţie fluctuantă.