legea, atât stricto sensu, cât şi lato sensu;

obiceiurile (practicile locale);

toate principiile dreptului civil.

normele permisive;

normele supletive;

normele derogatorii

normele dispozitive;

normele imperative;

normele supletive.

legea nouă, ca aplicare a principiului activității legii civile;

legea veche, sub care au început să curgă termenele de prescripţie;

atât prevederile de drept substanţial ale legii sub care a început să curgă termenul de

prescripţie, cât şi legea nouă pentru aspectele de drept procedural precum invocarea

prescripţiei etc.

este legea nouă, ca aplicare a principiului activității legii civile, actul fiind valabil

dacă este folosit ulterior intrării în vigoare a legii noi;

este legea veche, actul neputând fi considerat valabil, chiar dacă un act identic,

încheiat după intrarea în vigoare a legii noi, ar fi considerat eficace;

este legea veche, pentru că întotdeauna actele şi faptele se supun legii sub care s-au

născut.

în cazul actelor încheiate după intrarea în vigoare a actualului Cod civil;

în cazul actelor încheiate doar înainte de intrarea în vigoare a actualului Cod civil:

în cazul actelor încheiate atât înainte, cât şi după intrarea în vigoare a actualului Cod

civil, potrivit dispoziţiilor art. 6 C. civ.

atât înainte, cât şi după intrarea în vigoare a actualului Cod civil, dacă riscul a

intervenit după ce Codul civil a intrat în vigoare;

după intrarea în vigoare a actualului Cod civil;

înainte de intrarea în vigoare a actualului Cod civil, fiind o creație a doctrinei, care,

chiar în lipsa unor prevederi exprese, avea în vedere impreviziunea.

este supusă legii vechi, sub care a fost încheiată;

este supusă legii noi, având în vedere dispoziţiile derogatorii de la art. 6 C. civ.;

este supusă legii noi, dat fiind că altfel s-ar crea discriminări între cuplurile căsătorite

sub legea veche şi cele căsătorite sub legea nouă, care ar avea un tratament diferit, ca

urmare a unei legi diferite ce reglementează validitatea căsătoriei.

legea veche, dacă aceasta este legea mai favorabilă;

legea nouă, dacă fapta s-a comis sub legea nouă;

legea nouă, dacă fapta s-a comis sub legea veche, dar prejudiciul a apărut după

intrarea în vigoare a legii noi.

gestiunea de afaceri şi îmbogățirea fără justă cauză;

gestiunea de afaceri, plata datorată şi îmbogățirea fără justă cauză;

administrarea bunului altuia, plata nedatorată şi îmbogățirea fără justă cauză.

constituie obiectul raportului juridic;

constituie conţinutul raportului juridic;

constituie atât obiectul, cât şi conţinutul raportului juridic.

real, patrimonial sau nepatrimonial şi complex;

real, obligațional, deoarece naşte obligații în sarcina părţilor;

simplu.

un drept real principal, de regulă dreptul de proprietate;

un drept real principal sau un drept real de creanță;

întotdeauna un drept de creanță.

depăşirea limitelor externe ale dreptului exercitat;

depăşirea limitelor interne ale dreptului exercitat;

depăşirea limitelor inconvenientelor normale de vecinătate.