F. Colonoscopia

. G. Ecografia cu agenţi de contrast sau sonoscintigrafia

H. Radiografia panoramică

I. Ecografia 3D

J. Teleradiografia

A. Oasele plasate în calea fasciculului ultrasonic fac practic imposibilă obţinerea unor imagini de calitate

B. Formează imaginea pornind de la ecourile provenite de la structurile interne iradiate de fasciculul ultrasonic

C. Straturile de ţesut adipos acţionează ca lentile magnetice provocând devieri ale fasciculului sonic

D. Imaginea este creată pornind de la trei ipoteze importante: ultrasunetele se propagă aleatoriu şi viteza de propagare în ţesuturi este, cu bună aproximaţie, inconstantă

E. Oasele plasate în calea fasciculului ultrasonic fac posibilă obţinerea unor imagini de calitate

F. Reflexia foarte puternică şi refracţia însemnată, precum şi falsificarea distanţelor datorită vitezei de propagare mult diferită în os fac posibilă obținerea unor imagini de calitate

G. Nu formează imaginea pornind de la ecourile provenite de la structurile interne iradiate de fasciculul ultrasonic

H. Imaginea este creată pornind de la două ipoteze importante: ultrasunetele se propagă liniar şi viteza de propagare în ţesuturi este, cu bună aproximaţie, constantă

I. Straturile de ţesut adipos acţionează ca lentile mecanice provocând devieri ale fasciculului ultrasonic

J. Reflexia foarte puternică şi refracţia însemnată, precum şi falsificarea distanţelor datorită vitezei de propagare mult diferită în os fac imposibilă obținerea unor imagini de calitate

A. Zonele în care imaginile ultrasonice sunt utile cuprind structurile cardiace, sistemul vascular, fătul şi uterul, ochiul, organele abdominale ca ficatul, rinichii, vezica biliară

B. Există zone în care ultrasunetele nu creează imagini de calitate

C. Oasele atenuează puțin fasciculul ultrasonic, ceea ce face ușoară explorarea creierului la adult, cu ultrasunete

D. În timp ce străbate ţesuturile, impulsul ultrasonic este reflectat, deviat, atenuat la fel ca orice undă

E. Oasele atenuează mult fasciculul ultrasonic, ceea ce face dificilă explorarea creierului la adult, cu ultrasunete

F. Zonele în care imaginile ultrasonice sunt inutile cuprind structurile cardiace, sistemul vascular, fătul şi uterul

G. În timp ce străbate ţesuturile, impulsul ultrasonic nu este reflectat, deviat, atenuat la fel ca orice undă

H. Pungile de aer sunt reflectoare foarte bune pentru ultrasunete, motiv pentru care ultrasunetele pot pătrunde cu ușurință în plămâni şi intestin

I. Pungile de aer sunt reflectoare foarte bune pentru ultrasunete, motiv pentru care ultrasunetele nu pot pătrunde în plămâni şi intestin

J. Nu există zone în care ultrasunetele nu creează imagini de calitate

A. Indirectă - sursa de ultrasunete este plasată într-o baie de apă în faţa tegumentului, pentru tratamentul zonelor profunde

B. Indirectă: un fascicul de ultrasunete care traversează un lichid spre interfaţa cu aerul poate produce pulverizarea lichidului dacă intensitatea fasciculului ultrasonic este suficient de mare pentru a produce cavitaţie

C. Directă - sursa de ultrasunete vine în contact cu tegumentul prin intermediul unei pelicule de ulei mineral, glicerină, diverse unguente, geluri

D. Indirectă – prin producerea de aerosoli; acest tip de terapie este utilizat în tratamentul afecțiunilor din sfera ORL

E. Directă - sursa de ultrasunete este plasată într-o baie de apă în faţa tegumentului, pentru tratamentul zonelor profunde

F. Indirectă - sursa de ultrasunete este plasată într-un unghi ascuţit cu tegumentul, în terapia zonelor superficiale

G. Directă - sursa de ultrasunete este plasată într-un unghi ascuţit cu tegumentul, în terapia zonelor superficiale

H. Indirectă - sursa de ultrasunete vine în contact cu tegumentul prin intermediul unei pelicule de ulei mineral, glicerină, diverse unguente, geluri

I. Directă – nu se realizează degresarea tegumentului pentru a evita producerea fenomenului de cavitaţie

J. Directă – prin producerea de aerosoli

A. Efectele mecanice se exprimă prin presiune pasivă, oscilaţii ale particulelor în jurul poziţiei de dezechilibru, acceleraţii foarte mari ale particulelor

B. Scopul urmărit se referă la atenuarea sau dispariţia durerilor, relaxarea musculară, tonifierea musculaturii, resorbţia mai rapidă a hematoamelor, grăbirea cicatrizărilor, pătrunderea în organism a unor substanţe medicamentoase, etc

C. Efectele termice sunt rezultatul absorbţiei progresive a energiei transportate de undă

D.Folosirea ultrasunetelor în scop terapeutic vizează mai ales afecţiunile inflamatorii şi degenerative ale articulaţiilor, coloanei vertebrale, musculaturii, afecţiuni neurologice, traumatice şi ale organelor interne

E. Folosirea ultrasunetelor în scop terapeutic vizează mai puțin afecţiunile inflamatorii şi regenerative ale articulaţiilor, coloanei vertebrale, musculaturii, afecţiuni psihoneurologice, traumatice şi ale organelor externe

F. Efectele mecanice se exprimă prin presiune dinamică, oscilaţii ale particulelor în jurul poziţiei de echilibru, acceleraţii foarte mari ale particulelor

G. Efectele electrotermice sunt rezultatul absorbţiei saltatorii a energiei transportate de undă

H. Scopul urmărit se referă la accentuarea sau apariţia durerilor, relaxarea musculară, tonifierea musculaturii, resorbţia mai rapidă a hematoamelor, încetinirea cicatrizărilor, pătrunderea în organism a unor substanţe medicamentoase, etc

I. Ultrasunetele produc efecte mecanice şi termice asupra zonei unde sunt aplicate

J. Ultrasunetele produc efecte chimice şi termice pe lângă zonelea unde sunt aplicate

A. Afecţiuni cardiovasculare: tulburări ale circulaţiei periferice venoase ale membrelor

B. Afecţiuni reumatice: sinuzite, rinite

C. Afecţiuni ale aparatului digestiv: periviscerite,sindroame aderenţiale

D. Afecţiuni ORL: sinuzite, rinite

E. Afecţiuni ale aparatului digestiv: nevralgii și neuromialgii

F. Afecţiuni cardiovasculare: nevralgii şi neuromialgii

G. Afecțiuni ORL: furuncule, panariţii, hidrosadenite

H. Afecţiuni ale sistemului nervos periferic: colici nefritice, unele mastite

I. Afecţiuni reumatice: reumatism degenerativ,reumatism inflamator cronic, reumatism abarticular,sechele posttraumatice

J. Afecţiuni ale sistemului nervos periferic: nevralgii şi neuromialgii

A. Difuzia şi transportul molecular

B. Biomecanica

C. Tranziţiile conformaţionale

D. Biofizica resurselor şi a schimburilor de masă din mediul înconjurător

E. Liganzii şi legăturile intermoleculare

F. Electrofiziologia

G. Biofizica temperaturii şi a căldurii mediului înconjurător.

H. Relaţia între structura şi funcţia biomoleculelor

I. Structura şi conformaţia moleculelor biologice

J. Biofizica senzorială

A. Biofizica acizilor nucleici

B. Bioenergetica

C. Biofizica membranară

D. Electrofiziologia

E. Biofizica proteinelor

F. Biofizica resurselor şi a schimburilor de masă din mediul înconjurător

G. Biofizica radiaţiilor

H. Bioingineria mediului înconjurător

I. Biofizica temperaturii şi a căldurii mediului înconjurător

J. Termodinamica

A. Bioingineria mediului înconjurător

B. Mecanica statistică

C. Termodinamica

' D. Biofizica senzorială

E. Cinetica

F. Biomecanica

G. Biofizica radiaţiilor

H. Maşinile moleculare

I. Alosterii

J. Electrofiziologia

A. Studiază modul în care moleculele se mişcă în interiorul celulei

B. Studiază fizica ADN şi ARN

C. Se ocupă cu studiul formei biomoleculelor

D. Include analiza forţelor necesare unei molecule pentru a-şi menţine forma

E. Se ocupă cu studiul structurii biomoleculelor

F. Studiază fizica difuziunii

G. Include analiza energiei necesare unei molecule pentru a-şi menţine forma

H. Studiază biofizica membranară

I. Studiază modalitatea în care are loc mişcarea moleculelor spre exteriorul celulei

J. Se ocupă cu studiul mărimii biomoleculelor

A. Studiază fizica ARN

B. Cuprinde studiul efectelor schimburilor de energie asupra funcţiilor celulare

C. Precizează dacă o anumită reacţie biochimică se va produce

D. Se ocupă cu măsurarea vitezei proceselor biologice

E. Studiază modul în care celulele obţin energia necesară efectuării proceselor biologice

F. Studiază fizica ADN

G. Cuprinde studiul legării proteinelor la ADN

H. Reprezintă o descriere matematică a modului în care se mişcă moleculele

I. Studiază fizica fluxului energetic în sistemele vii

J. Cuprinde studiul modificărilor conformaţionale ale ADN

A. Se ocupă cu studiul aplicării forţelor asupra obiectelor solide

B. Se ocupă cu măsurarea vitezei modificărilor conformaţionale a moleculelor

C. Se ocupă cu măsurarea vitezei proceselor biologice

D. Se ocupă cu măsurarea vitezei reacţiilor biochimice

E. Se ocupă cu aplicarea forţelor asupra obiectelor biologice

F. Se poate realiza prin crearea unor legături moleculare

G. Va spune cât de repede se va produce o anumită reacţie biochimică

H. Este un exemplu de cooperare alosterică

I. Este strâns legată de termodinamică

J. Implică legarea unor molecule la nivelul situsului activ

A. Se ocupă cu studiul formei biomoleculelor

B. Studiază modul în care moleculele se mişcă în interiorul celulelor

C. Studiază activitatea electrică a inimii

D. Este ramura din biofizică ce se ocupă cu aplicarea forţelor asupra obiectelor biologice

E. Cuprinde studiul modificărilor conformaţionale ale ADN

F. Studiază modul în care aerul pătrunde în plămâni

G. Studiază electricitatea din fiinţele vii

H. Studiază cum se exercită forţa necesară mişcării

I. Se ocupă cu măsurarea vitezei reacţiilor biochimice

J. Studiază modul în care sângele este pompat şi circulă prin vasele sanguine

A. Studiază cum se adaptează organismul la radiaţiile din mediul înconjurător

B. Teoria cablului electric

C. Studiul mecanismelor afecţiunilor ce pot influenţa funcţionarea normală a nervilor

D. Studiul factorilor care controlează disponibilitatea energiei termice în mediul înconjurător

E. Studiul mecanismelor prin care apare încărcarea electrică la suprafaţa membranelor celulelor din ţesuturile excitabile

F. Studiază aspectele fizice a relaţiei dintre organism şi mediul înconjurător

G. Studiul activităţii electrice a inimii

H. Studiază efectele radiaţiilor asupra sistemelor biologice

I. Implică înţelegerea fluxului natural de energie din mediul înconjurător

J. Studiul activităţii ţesutului excitabil

A. Explorează electrofiziologia văzului

B. Explorează electrofiziologia simţului tactil

C. Explorează electrofiziologia mirosului

D. Se ocupă cu studiul structurii biomoleculelor

E. Se ocupă cu măsurarea vitezei proceselor biologice

F. Studiază relaţia între structura şi funcţia biomoleculelor

G. Explorează electrofiziologia echilibrului

H. Se ocupă cu măsurarea vitezei reacţiilor biochimice

I. Studiază fizica ARN

J. Explorează electrofiziologia auzului