WorksheetsGrădini și Renaștere
Total questions: 35
Worksheet time: 26mins
Grădinile Alhambrei din Granada sunt renumite pentru:
îmbinarea artistică a apei şi vegetaţiei cu cadrul arhitectural
frumuseţea liniilor şi decoraţiunilor specifice islamice
vegetatia predominant arboricolă şi lipsa speciilor floricole
Curtea mirţilor (Patio de Comares) din grădinile Alhambrei:
leagă longitudinal două portice opuse ale palatului
a fost realizată în perioada Antică
are ca piesă principală un bazin mare, alungit, situat axial
Grădinile Palatului Generalife:
erau dispuse pe opt terase, perfect adaptate reliefului terenului
aveau aproximativ 0,50 hectare
erau amenajate în stil liber peisager
Grădinile palatului Alcazar din Sevilia au fost construite de către:
egipteni
mauri
greci
În Italia, germenii Renaşterii au apărut încă din sec. XIV, însă în general, perioada Renaşterii este considerată cea a secolelor:
XVI - XVIII
XV - XVI
XVI – XVII
Renaşterea este un fenomen european ale cărui trăsături caracteristice s-au definit pentru prima dată în:
Italia
Anglia
Franţa
Arhitectul florentin Leon Battista Alberti a preconizat noi principii de compoziţii pentru grădina renascentistă italiană, cum ar fi:
grădina este separată de casă; vegetaţia este amplasată în stil liber peisager
grădina şi casa trebuie să formeze o unitate; grădina este o tranziţie către casă
prezenţa în grădină a pieselor de artă topiară
Cele mai cunoscute grădini italiene renascentiste sunt:
grădinile Villa Medici din Fiesole
grădinile Villa d’Este din Tivoli
grădinile de la Versailles, grădinile din Cordoba
Villa d’Este din Tivoli se distinge prin:
stilul peisager în care este realizată
bogăţia apelor, arta şi fantezia cu care apa este folosită pretutindeni
iconografia grădinii, special concepută pentru celebrarea puterii şi virtuţiilor cardinalului d’Este
Cele mai cunoscute grădini franceze renascentiste sunt:
grădinile Villa d’Este din Tivoli
grădinile Villandry
grădinile Tuileries
Grădinile Tuileries care au fost aproape distruse în 1588, datorită războaielor interne, au fost refăcute de:
regina Marie de Medici
regele Henri IV
regele François I
Grădina ornamentală (knot garden) a fost o trăsătură importantă a:
Renaşterii în Anglia
Renaşterii în Germania
Barocului în Anglia
În Anglia, printre cele mai frumoase grădini din timpul dominiei reginei Elisabeta I au fost:
grădinile castelului Kenilworth
grădinile de la Theobalds
grădinile Tuileries
Caracteristicile grădinii baroce sunt:
ornamentare bogată, spaţialitate şi caracter grandios, dinamismul formelor
perspective focalizate pe pe elemente de interes
vegetaţie simplă, redusă, axa longitudinală şi axele transversale au aceeaşi importanţă, jocuri
Dintre cele mai renumite grădini baroce italiene amintim:
Villa Lante, grădinile Nonsuch, grădinile Chelsea, grădinile Villandry
Villa Doria Pamphili, Villa Aldobrandini
grădinile Boboli, Villa Gamberaia
Grădina barocă de la Villa Doria Pamphili:
era divizată în trei părţi geometrice regulate, cu o amplă compoziţie planimetrică
avea vegetaţie simplă, redusă, jocuri de apă simple
avea teatru de apă, fântâni şi statui, un lac de formă regulată cu o insulă
Grădina de la Villa Garzoni de la Collodi:
este independentă de locuinţă
relevă o spectacularitate barocă ajunsă la apogeu
este tipic renascentistă
Grădina de la Villa Gamberaia se caracterizează prin următoarele aspecte:
vegetatia este reprezentată de specii floricole dispuse în stil liber, peisager
compoziţia principală se desfăşoară longitudinal, între două axe paralele
parter de apă alcătuit din patru bazine alungite, care formează o frumoasă perspectivă
Isola Bella:
reprezintă o extravaganţă barocă, o grădină arhitecturală
cuprinde zece terase îmbrăcate în vegetaţie ce amintesc grădinile suspendate din Babilon
este o amenajare în stil renascentist
Cel mai renumit parc francez caracteristic perioadei baroce este:
Villa d’Este din Tivoli
grădinile Boboli
parcul Versailles
Le Nôtre a realizat următoarele parcuri monumentale franceze:
Chantilly, Boboli
Vaux-le-Vicomte
Versailles, Chantilly
Le Nôtre , figură proeminentă între peisagiştii “regelui Soare”:
a dus la apogeu grădina franceză, printr-o mare ştiinţă şi abilitate de a modela spaţiile şi de a “pune în scenă” perspectivele
a imaginat compoziţii arhitecturale la o scară fără precedent
a proiectat grădinile Boboli din Florenţa
Principalele contribuţii ale lui Le Nôtre în arta grădinilor sunt:
stabilirea unor mari proporţii ale compoziţiei de ansamblu şi ale perspectivei dominante
întroducerea mobilierului, a grotelor şi a statuilor în amenajarea grădinilor
ordonarea grădinii după norme arhitecturale, în care sunt cuprinse atât modelarea terenului, cât şi mari volume vegetale constituite din mase de arbori
O trăsătură a planului baroc francez, evidenţiată de reţeaua geometrică de circulaţie, este:
axa scurtă
tridentul
aleia îngustă
În planul baroc francez, tridentul reprezintă: a.
47. În barocul francez, simetria faţă de axe se realizează prin:
a. identitatea perfectă a elementelor care compun o anumită
. echilibrarea unor amenajări diferite, când acestea nu sun
c. aleile şi vederile orientate din toate direcţiile către peisaj
Parcul Versailles a fost conceput:
în stil liber, peisager;
b. după două mari axe perpendiculare având ca referinţă palatul, situat pe cota cea mai ridi
c. după numeroase axe.
Cele mai renumite grădini baroce din Rusia sunt:
a. grădinile Boboli;
b. grădinile de la St. Petersburg;
c. parcul Versailles.
grădinile de la St. Petersburg din Rusia au fost realizate în stil baroc după modelul grădinilor de la:
versaillles
boboli
Villa țest din Tivoli
Constituirea grădinilor chinezeşti a fost făcută după cerinţele armoniei celor şapte elemente:
a. pământ, cer, piatră, apă, clădiri, alee, plante;
b. metal, apă, pietre, om, plante, lemn, sticlă;
c. plante, pământ, sticlă, metal, lemn, aer, munte.
Grădinile chinezești se caracterizează prin:
a. alei sinuase, pagode, galerii de trecere între pavilioane şi chioşcuri;
b. suprafeţe întinse şi neîmprejmuite, jocuri de apă zgomotoase, poduri ridicate în semicerc;
c. ziduri cu porţi ornamentale, ape liniştite şi întinse, poduri ridicate în semicerc
Grădinile japoneze se caracterizează prin:
a. geometrism, vegetaţie predominant floricolă, apa liniştită, roci, statui, grote, alei drepte;
b. stil peisager liber, prezenţa potecilor şi a compoziţiilor de roci, apa liniştită,
c. lanterne de piatră, ansambluri decorative de coloane de lemn, plante cu frunze persistente.
În grădinile japoneze munţii au un rol foarte important, ei pot fi reprezentaţi prin:
grote
pământ
roci
În grădinile japoneze munţii au un rol foarte important, ei pot fi reprezentaţi prin:
grote
pământ
roci
Compoziţia grădinilor japoneze reflectă:
evoluţia gândirii occidentale asupra artei grădinilor
evoluţia gândirii religioase, filozofice şi artistice în societatea japoneză de-a lungul timpului
esenţa naturii şi a modului intern de operare a legilor naturii
