De câte ori a intrat el în biserică! ... Acum însă îl prinse o frică neînțeleasă, merse câțiva pași înainte, se opri, își ascunse fața în amândouă mâinile... (I: Slavici, Popa Tanda)

(a)  

Și, hotârându-se astfel, a zis Doamne-ajută! și a pornit încotro a văzut cu ochii. (I. Creangă, Povestea porcului)

(a)  

Astă dată însă Lică nu intră drept în odaia aceasta, ci se opri sub cerdac și prinse vorbă cu oamenii, întrebând pe fiecare dintre dânșii de unde vine, unde merge și în ce treabă umblă. (I. Slavici, Moara cu noroc)

(a)  

Unii spun că, după ce a mâncat foarte mulți oameni și a ros toată coaja copacilor din codru, ar fi crăpat chiar aici, în codrul acesta. (I. Creangă, Moș Nichifor Coțcariul)

(a)  

Și când se gândea la asta, se bucura că Lică îl scoate fără voie de la Moara cu noroc și-l scapă de toate nevoile. (I. Slavici, Moara cu noroc)

(a)  

După ce preoteasa se mai potoli, Boteanu le spuse o veste grozavă, pe care adineaori, îndată ce a plecat Apostol, i-a adus-o un soldat ce se afla în gazdă pe aici, prin vecini. (L. Rebreanu, Pădurea spânzuraților)

(a)  

Nu însă totdeauna lumea este tocmită după cum este scris și după cum este poruncă. (I. Slavici, Popa Tanda)

(a)  

Nu te face, fata mea, pui de cuc în cuib de cioară, că nu-ți este firea pentru aceasta! (I. Slavici, Pădureanca)

(a)  

Calul, dacă simți că Făt-Frumos se pierde cu firea, îi aduse aminte ce să facă. (P. Ispirescu, Ileana Simziana)

(a)  

Ela suferea și nu ascundea nimănui că suferă, căci nu are orgoliul aspru de a nu se da în spectacol. (C. Petrescu, Ultima noapte...)

(a)  

Soldații se mișcă și ei, umbrele se confundă cu trunchiurile arborilor, dar tunicile foșnesc la fiecare mișcare aspru, fiindcă de patru zile ... s-au întărit scoarță. (C. Petrescu, Întunecare)

(a)  

Intrasem în clasa I primară și tata poftise odată pe învățător, ca să se consulte asupra cărților pe care le-aș putea citi. (M. Eliade, Cele dintâi lecturi)

(a)  

S-a întâlnit la o cafea cu Ema, să-i spună cum a fost. (M. Dragolea, De departe spre aproape)

(a)  

Când te-am poftit aseară să cinezi cu mine, ți-am spus obiceiul meu... Mergi de-ți vezi de obiceiul dumitale.  (I.L. Caragiale, Abu-Hassan)

(a)  

El nu cânta, pentru că nu știa să cânte, nu făcea glume, pentru că nu știa să le nimerească ... De câte ori lua câte un snop în furcă și-l simțea că e greu, inima îi râdea de bucurie și, pentru ca bucuria să-i fie mai mare, lua câte doi și trei snopi deodată. (I. Slavici, Pădureanca)

(a)