Întreaga grosime a membranei este ocupată de proteinele transmembranare, care proemină pe ambele fețe ale acesteia

Conţine glicerofosfolipide, cu un capăt polarizat, hidrofob (cu fosfor) şi unul nepolarizat, hidrofil (fără fosfor)

Conţine fosfolipide cu un capăt polarizat, hidrofil (conținând fosfor) și unul nepolarizat, hidrofob (format din lanțuri de acizi graşi)

Conţine proteine periferice, care se extind spre citoplasmă, ocupând întreaga grosime a membranei

Prezintă pe fața ei externă glicolipide și glicoproteine care permit celulelor să se recunoască între ele

Conține substanțe lipidice, care includ în molecula lor două regiuni distincte: un capăt hidrofil şi unul hidrofob

Conţine lipide cu fosfor (fosfolipide), dar și compuși steroidieni, cum este colesterolul

Nu conține structuri proteice, cu excepția unor enzime (ATP-sintetaza)

Conține proteine transmembranare cu funcție de canale pentru transportul unor ioni (canale de Na' sau de Ca2+)

Conţine proteine intramembranare care inhibă remodelarea celulară în timpul contracțiilor celulare

Au un capăt polarizat, care conține fosfor și este atras de apă (hidrofil)

Au un capăt nepolarizat, hidrofob, care interacționează cu alte substante nepolarizate dar respinge moleculele de apă

Sunt dispuse în două straturi, cu capetele hidrofile aflate faţă în faţă în porţiunea internă a membranei

Datorită proprietăților de hidrosolubilitate, împiedică mărirea suprafeței membranei la fuzionarea acesteia cu veziculele aparatului Golgi

Prezintă proprietăți (tensioactive) care permit membranei să îşi mărească suprafața, atunci când veziculele aparatului Golgi fuzionează cu ea

Capetele polarizate ale moleculelor fosfolipidice din membrana plasmatică intră în contact cu moleculele de apă din mediul intracelular şi din spațiul extracelular

Capetele nepolarizate ale moleculelor fosfolipidelor se află față în față înspre exteriorul membranei celulare şi interacționează cu moleculele de apă din spațiul extracelular

Capetele nepolarizate ale moleculelor fosfolipidice din membrana plasmatică intră în contact cu moleculele de apă din mediul intracelular

Fosfolipidele membranare sunt responsabile de mărirea suprafeței membranei plasmatice atunci când veziculele aparatului Golgi fuzionează cu ea

Caracterul lor hidrofil se datorează prezenței lanțurilor de carbon din structura alcoolilor grași

Capetele nepolarizate ale moleculelor de colesterol se află față în față în porțiunea externă a membranei plasmatice

Capetele nepolarizate ale moleculelor de fosfolipide se află față în față în porțiunea internă a membranei plasmatice

Acele molecule ale stratului lipidic situat spre exterior (spre mediul extracelular) care au ataşate molecule glucidice sunt glicolipide

Unele dintre moleculele stratului lipidic situat spre citoplasmă au ataşate molecule de glicogen şi se numesc glicolipide

Datorită anumitor proprietăți ale fosfolipidelor, membrana celulară îşi măreşte suprafața când veziculele aparatului Golgi fuzionează cu ea

Lipidele membranare sunt reprezentate de molecule de colesterol şi fosfolipide

Fosfolipidele bipolare se clasifică în transmembranare și periferice

Moleculele de glicerol se pot lega de moleculele de fosfolipide, formând lipoproteine

Proteinele-enzime reduc fluiditatea membranei plasmatice

Colesterolul este prezent în cantități mari în membrana plasmatică, având un rol stabilizator