LECȚIE: Organizarea Israelului în deșert

LECȚIE: Organizarea Israelului în deșert

Legământului lui Dumnezeu cu Israel

După ce Dumnezeu l-a eliberat din Egipt, poporul Israel, aflat în mijlocul pustietății, ajunge la poalele unui munte numit Sinai. Aici, prezența lui Dumnezeu se arată în mod dramatic, sub forma unui nor de furtună.

Dumnezeu va invita Israelul la o relație unică și strânsă cu El. Cuvântul folosit pentru a descrie această relație este „Legământ”. Este ca un contract legal între Dumnezeu și Israel.

Până acum Dumnezeu nu a cerut Israelului să facă ceva în schimb, doar să aibă încredere în El. Dar aici, pe acest munte, Dumnezeu va cere Israelului să facă ceva… de fapt, mai multe lucruri.

Le dă un întreg set de legi care includ cele Zece Porunci. Dacă vor respecta aceste reguli, vor deveni poporul care îl va reprezenta pe Dumnezeu în fața națiunilor lumii.

Apoi Dumnezeu îi cere lui Moise să construiască un cort complex, care avea să reprezinte prezența lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său.

Încălcarea legământului

Înainte de terminarea cortului are loc un eveniment important. Moise coboară de pe munte cu Poruncile și cu instrucțiunile în mâini. Și găsește Israelul încălcând primele două porunci ale Legământului: Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine și să nu te închini la idoli ciopliți.

Astfel, imediat după acceptarea Legământului, evreii țin o petrecere ritualică și adoră un idol. 

Dumnezeu îi spune lui Moise că ar trebui să distrugă poporul acesta și să-și facă un alt popor. Dar Moise îi amintește lui Dumnezeu de promisiunea făcută lui Abraham și îl imploră să îi cruțe. Dumnezeu se răzgândește iar Tabernacolul (Cortul) este construit.

Multiple Choice

După ce ajung în deșert, Moise va urca pe Muntele Sinai și va primi de la Dumnezeu: ...............

• Un toiag

• Mană

• Cele zece porunci

Multiple Choice

Pentru a marca prezența în mijlocul poporului Său, Dumnezeu îi cere lui Moise să construiască:

• o biserică

• un templu

• un cort

Tabernacolul sau Cortul întâlnirii

Potrivit cărții Ieșirea, Tabernacolul (sau „Cortul întâlnirii”) era un cort portabil care reprezenta manifestarea prezenței lui Dumnezeu în mijlocul poporului în timpul Exodului din Egipt până la cucerirea Canaanului de către evrei.

Cortul Sfânt era de formă dreptunghiulară, având o lungime de 30 de coți, o lățime de 10 coți, iar înălțimea de 10 coți.

Cortul era acoperit cu covoare, dispuse in patru straturi. Materialul folosit la covoare era inul răsucit și mătase violeta, stacojie și vișinie. În țesătura covoarelor au fost făcute chipuri de heruvimi.

Cortul era împărțit în două: în partea de răsărit se afla Sfânta, cu o lungime de 20 de coți, iar in partea de apus, Sfânta Sfintelor, lunga de 10 coți. Sfânta era despărțită de Sfânta Sfintelor prin patru stâlpi tot din lemn de salcâm, auriți. În țesătura perdelei erau brodate chipuri de heruvimi.

În Sfânta Sfintelor se afla Chivotul Legii (Legământului), din lemn de salcâm, îmbrăcat cu aur curat și pe dinăuntru și pe din afara. Chivotul avea la cele doua capete ale sale cate un heruvim de aur, ale căror aripi întinse acopereau chivotul. În chivot se aflau cele două table ale Legii, un vas cu mană, și toiagul lui Aaron.

Multiple Select

În Chivotul Legii (Legământului) erau păstrate:

• Mană

• Tablele cu Cele Zece Porunci

• Toiagul lui Aaron

• Sfeșnicul sfânt

• Biblia eveilor

Chivotul Legii (Legământului)

Prezența lui Dumnezeu

După ce Tabernacolul (Cortul) este construit Moise vrea să intre în el dar nu reușește deoarece acest cort reprezenta prezența lui Dumnezeu.

Iar prezența lui Dumnezeu este ca și soarele – este putere și bunătate pură. Și când ceva muritor și coruptibil se apropie de această putere pură este distrus. Așadar, cuvântul „sfințenie” este folosit în Levitic, a treia carte a Bibliei, pentru a descrie prezența pură și puternică a lui Dumnezeu, care, asemenea soarelui, este și bună dar și periculoasă.

Scopul cărții Leviticului este să arate cum israeliți corupți pot trăi în prezența bunătății lui Dumnezeu fără să fie distruși.

În carte sunt trei modalități în care se poate realiza aceasta:

- ritualurile;

- preoția;

- legile purificării (curățiirii);

Multiple Select

Cele trei teme importante ale cărții Leviticul sunt:

• Legile purificări sau ale curățirii

• Instituirea instituției preoției

• Ritualurile care privesc sacrificiile

Ritualurile

La evrei, ritualurile religioase implicau multe sacrificii de animale.

Dumnezeu este sfânt şi nu va permite păcatului şi necurăţiei să stea în prezenţa Lui. Pentru a stabili o relaţie între Dumnezeu şi păcătoşi, trebuie să se aducă o jertfă.

În perioada Vechiului Testament, animalele au fost folosite ca jertfe înlocuitoare pentru ispăşirea păcatelor. Viaţa animalului este acceptată în locul vieţii păcătosului (Evrei 9, 22). Astfel Leviticul începe cu instrucțiuni detaliate despre cum se fac aceste sacrificii.

Unele sacrificii sunt moduri de a spune „Mulțumesc” lui Dumnezeu (jertfe de mulțumire) și altele sunt moduri de a spune „Îmi pare rău” (jertfe de ispășire).

Multiple Choice

La evrei, ritualurile religioase implicau multe sacrificii de:

• animale

• bani

• oameni

Preoția

Preoţia a avut un rol proeminent în toate religiile pământului, neputându-se concepe o religie fără preot.

La evrei a fi direct în prezența lui Dumnezeu este foarte periculos, așadar El numește preoți ca reprezentanți speciali care pot sta în prezența Lui, în numele celorlalți.

Leviticul ne spune cum sunt consacrați preoții și care sunt standardele după care trebuie să trăiască, deoarece muncesc atât de aproape de prezența lui Dumnezeu.

Primii preoți ai Israelului au fost Aaron şi fiii săi, Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar. Detaliile privitoare la ritualul ungerii şi consacrării lor, descrise în capitolul VIII al cărţii Levitic, prezintă similitudini cu actul hirotonirii din creştinism.

Ritualul ungerii era îndeplinit de Moise, ca împuternicit direct al lui Dumnezeu, în faţa Cortului și a poporului. Aaron şi fiii săi erau spălaţi simbolic cu apă de către Moise, ca semn al curăţirii lor, apoi hainele lor erau schimbate cu veşmintele slujirii. Urma ungerea propriu-zisă, făcută cu untdelemnul ungerii, apoi cu sângele viţelului oferit ca jertfă de ispăşire cu ocazia acestui moment.

Multiple Choice

Primii preoți ai Israelului au fost:

• Moise și fiii săi

• Aaron și fiii săi

• Iosif și frații săi

Legile purificării (curățiirii)

Legile purificării sunt de fapt niște reguli prin care un israelit putea ști dacă este „curat” sau „necurat” / „pur” sau „impur”. O stare de puritate îți permite să fii în prezența lui Dumnezeu, iar când ești într-o stare impură nu poți. De aceea era foarte important pentru israeliți să știe în ce stare sunt în fiecare moment.

Este vorba de multe reguli aleatorii despre lucruri precum boli ale pielii, atingerea cadavrelor, etc.. Evreii aveau și o listă de animale pure și impure sau mâncăruri curate și necurate.

Dacă un evreu se afla într-o stare de impuritate trebuia să facă o baie ritualică, apoi să ofere un sacrificiu și era pur din nou.

Cartea Leviticul mai conține legi legate de dreptatea socială, relații sănătoase, a avea integritate sexuală. Trăirea după aceste legi va face Israelul un popor pur din punct de vedere moral care poate trăi în prezența lui Dumnezeu.

Ziua Ispășirii

Ziua Ispășirii sau Yom Kippur face parte din cadrul Marilor Sărbători Evreiești și își are originea în cartea Leviticul.

Relatările din cartea Leviticul ne spun că Israel se află încă la Muntele Sinai în mijlocul sălbăticiei. Aici ei și-au dat seama că se poate ca multe dintre păcatele din popor să nu fie remarcate șau mărturisite.

Astfel o dată pe an, preotul ia doi țapi, și unul dintre ei este sacrificat și sângele lui e dus în Cortul sfânt, unde în mod simbolic acoperă sau ispășește păcatele Israelului.

Sensul acestei jertfe este că sângele unei creaturi reprezintă viața acesteia, așa că viața țapului este oferită ca substitut și primește pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele Israelului ca astfel oamenii să nu fie nevoiți să o facă.

Apoi în ceea ce privește al doilea țap vedem cum preotul își pune mâinile deasupra lui și mărturisește toate păcatele Israelului – ca și cum ar pune păcatele asupra țapului. Iar apoi țapul este izgonit în sălbăticie. E numit „țapul ispășitor”. Este o imagine foarte puternică care arată cum Dumnezeu îndepărtează în mod elegant păcatul Israelului.

Multiple Choice

Pentru a curăți toate păcatele Israelului preotul își pune mâinile deasupra unui țap - ca și cum ar pune păcatele asupra țapului. Iar apoi țapul este izgonit în sălbăticie. Acest țap a rămas cunoscut în istorie sub numele de:

• țapul ispășitor

• țapul nevinovat

• țapul păcătos

Călătoria spre Canaan

Am văzut până acum că evreii se aflau lângă muntele Sinai unde au încheiat un Legământ cu Dumnezeu, au primit Cele 10 Porunci, au construit Cortul și au stat aici aproape un an organizându-și comunitatea.

Acum fac un recensământ, ca să numere oamenii, pentru că se pregătesc să plece. Primesc instrucțiuni cum să organizeze toți acești oameni în tabără: Prezența lui Dumnezeu în Cortul Sfânt, tribul lui Levi și preoții în jurul lui, apoi restul triburilor în jurul lor. Acest mod este un simbol vizual al faptului că sfințenia lui Dumnezeu e în centrul existenței lor ca popor.

Apoi li se spune că atunci când norul prezenței lui Dumnezeu se deplasează, trebuie să strângă lucrurile și să îl urmeze.

Chivotul Legământului e purtat de leviții în față, apoi tribul lui Iuda și așa mai departe. Această ordine e un simbol – că prezența sfântă a lui Dumnezeu îi conduce și călăuzește în deșert.

Cartea Numerii ne prezintă Israelul părăsind deșertul Sinai și mergând spre Canaan. Dar după doar trei zile pe drum, oamenii se plâng că le e foame și sete și apoi chiar fratele și sora lui Moise încep să îl vorbească de rău în fața tuturor.

Reușesc să ajungă în deșertul Paran. De unde au trimis 12 spioni care să investigheze Țara Promisă, Doi dintre acești spioni se întorc foarte optimiști, dar ceilalți zece sunt speriați, nu au încredere în Dumnezeu și spun: „Vom fi nimiciți acolo”. Ei pornesc o răscoală și încearcă să pună un lider nou care să îi ducă înapoi în Egipt. Practic ei refuză să meargă în Țara Promisă și Dumnezeu le respectă alegerea. Spune că această generație va rătăci 40 de ani și va muri în deșert și doar copiii lor vor intra în Țara Promisă.

Din Paran călătoresc spre Moab. Chiar și Moise are un moment de revoltă și i se refuză intrarea în Țara Promisă. Apoi este o altă rebeliune a poporului, ce duce la un atac al șerpilor. Ceea ce face toate aceste rebeliuni mai grave e faptul că la fiecare pas Dumnezeu are grijă de ei, îi iartă, le dă mâncare (prepelițe), apă și o hrană specială numită mană.

„Iar, dacă s-a făcut seară, au venit prepeliţe şi au acoperit tabăra, iar dimineaţa, după ce s-a luat roua dimprejurul taberei, iată, se afla pe faţa pustiei ceva mărunt, ca nişte grăunţe, şi albicios, ca grindina pe pământ.

Şi văzând fiii lui Israel, au zis unii către alţii: "Ce e asta?" Că nu ştiau ce e. Iar Moise le-a zis: "Aceasta e pâinea pe care v-o dă Dumnezeu să o mâncaţi.” (Iș 16, 13-15).

Uimiţi la vederea grăunţelor, evreii se întrebau: man hu? (= ce e asta?), întrebare de la care (conform unei etimologii populare) provine numele de mană. 

Israel a ajuns în Moab iar regele din Moab e speriat de această mulțime mare care călătorește prin ținuturile lui. Așa că angajează un vrăjitor păgân, pe nume Balaam, ca să îi blesteme. Balaam spune: „Mă voi ruga Dumnezeului evreu și vom vedea ce se întâmplă”. De trei ori încearcă să îi blesteme, dar de fiecare dată descoperă că nu poate spune decât binecuvântări.

Cea mai surprinzătoare e ultima binecuvântare în care spune că din Israel se va ridica un rege învingător și acest rege este legat de promisiunea lui Dumnezeu către Avraam de a binecuvânta toate națiunile prin familia sa. Iată deci Israelul revoltându-se jos în tabără, fără să știe că sus pe deal Dumnezeu îi protejează și chiar îi binecuvântează.

Cartea Numerii se termină aici în Moab. Israelul e gata să intre în Țara Promisă. Fac un nou recensământ, ca și la început și lasă în spate generația bătrână, cu tot cu Moise, dar înainte să îl părăsească pe Moise, acesta le spune ultimele lui cuvinte de atenționare și înțelepciune.

Multiple Choice

Vrăjitorul păgân, care trebuia să îi blesteme pe israeliți s-a numit:

• Ramses

• Balaam

• Iosua

Sfârșitul lui Moise

Israeliții au rătăcit prin deșert timp de 40 de ani înainte să ajungă la râul Iordan, pe partea opusă față de Țara Promisă. Sunt gata să intre în Canaan și aici începe cartea Deuteronomului.

Această carte este de fapt un discurs. Moise rostește aceste ultime cuvinte ca o încurajare pentru noua generație a Israelului care urmează să intre în țară.

În capitolele finale ale Deuteronomului vedem cum Iosua este ales ca noul conducător al Israelului. Moise ia întregul set de legi și le pune în Chivotul Legământului.

Apoi Moise urcă pe vârful muntelui pentru ca să vadă Țara Promisă de la distanță, apoi moare și așa se încheie Tora (Pentateuhul = Primele 5 cărți ale Bibliei).

Povestea continuă chiar în Iosua, următoarea carte a Bibliei, unde vom vedea cum Israelul încearcă să pătrundă în Canaaan, Țara promisă.

Multiple Choice

Adevărat sau fals: La sfârșitul cărții Deuteronomul afăm că Moise ajunge în Țara promisă.

• Adevărat

• Fals