demontarea masinilor

1

DEMONTAREA MAŞINILOR, UTILAJELOR ŞI INSTALAŢIILOR

Lucrările de demontare depind de construcţia maşinii, utilajului sau a instalaţiei şi de felul

reparaţiei. Astfel, la reparaţiile curente RC1 şi RC2 se demontează numai subansamblurile defecte,
iar la reparaţiile capitale Rk, întreg utilajul.

Persoana care conduce lucrările de reparaţii trebuie să cunoască bine construcţia şi

funcţionarea utilajului, în care scop el studiază documentaţia tehnică (proiectul şi cartea maşinii,
schema cinematică, schema electrică etc.) şi examinează utilajul mai întâi în stare de funcţionare,
apoi după ce a fost oprit, stabilind subansamblurile, interacţiunea lor şi poziţia pieselor conjugate,
scopul precum şi ordinea demontării.

Demontarea fiecărui subansamblu se face individual. Piesele mărunte provenite din

mecanismele demontate ale subansamblurilor trebuie aranjate ordonat în lăzi, fără a se aşeza
unele peste altele, pentru a evita deteriorarea şi deformarea lor. Piesele de dimensiuni mari
(batiurile, carcasele etc.) se recomandă să fie aşezate pe pardoseală, pe un suport din lemn sau
pe mese joase, iar cele de dimensiuni mici se strâng într-o ladă separată. Piesele aşezate
dezordonat se identifică greu la asamblare. De asemenea, trebuie marcate piesele conjugate,
neexistând interschimbabilitatea între ele.

Pentru executarea operaţiei de demontare a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, se cunosc

două metode :

- metoda de front, care constă din demontarea utilajului de la început până la sfârşit într-un

singur loc de lucru. Metoda se aplică atunci când utilajul trebuie demontat numai parţial;

- metoda de bandă, la care operaţia de demontare se realizează treptat, în câteva posturi

de lucru pe linia de demontare. După demontarea utilajului agregatele care trebuie reparate sunt
transportate la locurile de reparaţii. Metoda se aplică în cazul demontării complete a utilajului.

Piesele şi subansamblurile grele se vor demonta utilizând maşini de ridicat cu dispozitive

de prindere sigură, respectându-se cu stricteţe normele de sănătate şi securitate a muncii.

Demontarea organelor filetate. Pentru a se uşura demontarea piuliţelor,

prezoanelor şi a şuruburilor care se deşurubează greu din cauza corodării, ele se ung cu
petrol lampant. Dacă subansamblul demontat are dimensiuni mici, atunci ele se cufundă
pentru 20-30 min în petrolul lampant, iar apoi se răsuceşte piuliţa sau şurubul într-un sens
sau altul, până se deplasează din loc. Dacă acest procedeu nu este eficient, atunci se
aplică cu ciocanul de cupru lovituri dese şi uşoare pe feţele piuliţei şi apoi se deşurubează.
Pentru a se uşura deşurubarea unei piuliţe foarte înţepenite, aceasta se încălzeşte
încercându-se permanent deşurubarea ei cu cheia.

Pentru deşurubarea prezoanelor ce sunt prevăzute cu filet la capătul liber se
folosesc dispozitive universale de scos prezoane (fig. 1). Acest dispozitiv se compune din
tija 1, pârghia 2, rola striată 3, montată pe tija cu ajutorul penei 4. Prezonul 6 ce urmează a
fi scos se introduce în alezajul suportului 5 până când partea nefiletată ajunge în dreptul
rolei striate. Prin acţionarea tijei rola striată se roteşte o dată cu aceasta, dezangajând
prezonul. În lipsa acestui dispozitiv se foloseşte o piuliţă cu o contrapiuliţă, deşurubarea
făcându-se cu o cheie obişnuită.

Dacă prezonul sau şurubul s-au rupt puţin deasupra suprafeţei piesei resturile lui se

îndepărtează din alezajul filetat cu o şurubelniţă, executându-se mai întâi un canal pe faţa
sa ruptă.

Dacă înălţimea la care s-a produs ruptura este prea mică şi nu permite executarea

unui canal pentru şurubelniţă, atunci deşurubarea se va face cu ajutorul unei bare sudate
1 (fig. 2), atât de prezonul 2 cât şi de rondeaua 3. De asemenea extragerea se mai poate
realiza sudând de capul prezonului rupt o piuliţă ca deşurubarea să se facă cu o cheie.

Dacă prezoanele şi şuruburile s-au rupt sub nivelul suprafeţei piesei în şurubul sau

prezonul rupt se execută un alezaj la adâncimea de 10-15mm, având diametrul egal cu
jumătate din diametrul prezonului rupt, după care se presează în alezajul practicat un dorn
conic din oţel cu profil triunghiular sau pătrat sau, în alezaj, se execută un filet invers şi se

2

înşurubează o tijă filetată cu mâner. Prin rotirea dornului sau a tijei se deşurubează
capătul rupt.

Când prezoanele şi şuruburile rupte au duritate mare şi nu se pot folosi burghie,

alezajul se va executa prin prelucrarea cu scântei electrice.

Fig. 1. Dispozitiv universal de scos prezoane.

După scoaterea şuruburilor şi a prezoanelor rupte, se corectează filetul respectiv cu

ajutorul unor tarozi de dimensiuni corespunzătoare la treapta de filet imediat superioară.

Fig. 2. Procedeu de scoatere a

şurubului rupt cu o vergea sudată.

Demontarea îmbinărilor cu ştift şi cuie spintecate.Ştiftul conic se

îndepărtează în sensul diametrului mare, aplicând lovituri puternice cu ciocanul prin
intermediul unui dorn. Dacă una din piese este deplasată din loc şi ştiftul s-a îndoit,
el se scoate după ce piesa a fost aşezată la loc. Cuiele se smulg cu ajutorul
extractoarelor speciale, după ce au fost strânse cu un cleşte.

Demontarea îmbinărilor cu pană. La demontarea subansamblurilor penele

înclinate se scot prin batere cu ajutorul unui dorn, ale cărui dimensiuni trebuie să fie
cava mai mici decât secţiunea canalului pentru pană. Dacă pana nu poate fi scoasă
prin acest procedeu atunci piesa se încălzeşte cu o lampă de benzină sau cu un
arzător cu gaze până la temperatura de 80-120oC. După o astfel de încălzire piesele
se eliberează relativ uşor de pană.

Pana înclinată montată la capătul arborelui, poate fi scoasă, de asemenea, cu

un extractor cu acţiune dinamică (fig. 3). Capul 1 al extractorului se aşează pe capul
2 al penei şi se fixează cu ajutorul inelului 3 şi cu şurubul 4. Lovind de câteva ori cu
greutatea 5 flanşa 6 se scoate pana din locaşul ei.

3

Fig. 3. Extractor de pană cu acţiune dinamică.

Demontarea rulmenţilor.

În vederea demontării, oricărui tip de rulment, se va proceda, la:

constatarea modului de montare a rulmentului, prin consultarea

desenelor sau prescripţiilor;

curăţirea locului şi subansamblurilor respective;

pregătirea sculelor şi dispozitivelor de scoatere, din categoria cărora

cel mai frecvent sunt folosite presele manuale.

Rulmenţii nu trebuie demontaţi prin lovire cu ciocanul şi dornul, pentru că în

acest caz corpurile şi căile de rulare se deteriorează.

În figura 4 sunt reprezentate două moduri de demontare a rulmenţilor de pe

arbore. Cel mai simplu dispozitiv folosit la demontarea rulmenţilor este un manşon
de ţeava 1 (fig. 4, a) care se aplică pe inelul interior al rulmentului 2, iar pe capul
arborelui 3 se presează axial cu o presă manuală. Acest dispozitiv se aplică numai
atunci când arborele împreună cu rulmentul pot fi scoase din carcasa lor. Când în
spatele rulmentului se află o roată dinţată sau o roată de transmisie, se folosesc
dispozitive, cu gheare (fig. 4, b), care se vor fixa direct pe acestea.

4

Fig. 4. Procedee de demontare a rulmenţilor.

Fig. 5. Demontarea rulmenţilor fixaţi

în bucşă cu extracţie.

La rulmenţii demontabili, operaţia de demontare se simplifică deoarece în

acest caz se poate separa inelul exterior de cel interior, iar prinderea lor în vederea
demontării se poate face mult mai uşor.

Rulmenţii montaţi cu bucşe de extracţie 3 (fig. 5) se demontează prin

înşurubarea unei piuliţe 1 pe filetul exterior al bucşei. Piuliţa se sprijină pe inelul
interior al rulmentului 2 şi în acelaşi timp, prin înşurubare, trage bucşa extractoare,
eliberând astfel rulmentul de pe fusul 4. Un procedeu mai perfecţionat îl constituie
demontarea bucşelor de extracţie cu presa hidraulică portativă.

5

Fig. 6. Demontarea rulmenţilor din alezaje înfundate.

Pentru a uşura demontarea rulmenţilor marişi cu strângeri mari, pe fus se

obişnuieşte să se încălzească inelul interior la temperaturi de 80-90°C. Pentru
aceasta se toarnă peste inelul interior ulei mineral încălzit, iar fusul arborelui este
izolat cu azbest sau carton (dispozitivul de demontare trebuie fixat în prealabil).
După ce se încălzeşte inelul interior demontarea propriu-zisă se realizează cu unul
din procedeele cunoscute.

Pentru demontarea rapidă a rulmenţilor cu role cilindrice montaţi direct pe fus

se foloseşte un dispozitiv electric de extracţie care se centrează pe arbore şi
încălzeşte prin inducţie) rulmentul în circa 30s; după aceea, rulmentul este extras cu
ajutorul unui arc şi al unor gheare.

Extragerea rulmenţilor din alezajele înfundate ale carcaselor se realizează cu

ajutorul preselor de tipul celei reprezentate în figura 6. Fălcile 1, după ce sunt
introduse în alezajul interior al rulmentului, se deplasează pe glisiera, până când fac
contact cu pereţii inelului interior, prin deplasarea axială a bacului conic 2, cu ajutorul
şuruburilor 3. Prin acţionarea şurubului conducător 4 ce se sprijină pe fundalul
alezajului din carcasă se scoate rulmentul.

6

Demontarea lagărelor cu alunecare şi a bucşelor.
Lagărele şi bucşele montate prin presare, în cazul că se mai refolosesc, se demonstrează

cu ajutorul preselor manuale, preselor hidraulice şi pneumatice sau cu ajutorul dispozitivelor de
extracţie, iar dacă nu se mai refolosesc, cu ajutorul dornurilor.

Fig. 7. Demontarea bucşelor cu ajutorul preselor manuale

Fig. 8. Demontarea bucşelor

Fig. 9. Scoaterea bucşelor

cu ajutorul dornurilor.

dintr-un alezaj înfundat.

Presele manuale folosite la demontarea bucşelor pot acţiona prin tragere (fig. 7,

a) sau prin împingere (fig. 7, b). În primul caz, tija filetată 1, montată cu un capăt în
flanşa 5, este deplasată axial prin rotirea piuliţei 2 ce se reazemă pe flanşa 3.
Distanţierele 4 trebuie să aibă o înălţime egală cu cel puţin înălţimea bucşei, pentru ca
aceasta să poată fi extrasă complet din alezajul carcasei, în cel de-al doilea caz, pe
partea frontală a bucşei se aşează dopul 7 asupra căruia se acţionează cu şurubul 2,
până când bucşa este eliminată de alezajul carcasei.

Bucşele care nu se mai refolosesc se pot demonta cu ajutorul dornurilor (fig. 8)

sau cu ajutorul unui tarod 1, (fig. 9) şi al unei bile de oţel 3. Extragerea bucşei 2 se
face pe măsura înşurubării tarodului, după ce acesta a venit în contact cu bila.

7