Modulul 3

Retele de calculatoare

Formator:
Chiru Ramona Maria

PEDAGOGIE

DIGITALĂ PENTRU

PROFESORI
(DIGIPROF)

MODULUL III. PREDARE, ÎNVĂȚARE ȘI
EVALUARE CU TEHNOLOGII DIGITALE

III.4. MONITORIZAREA PROGRESULUI

ELEVILOR PRIN INTERMEDIUL
INSTRUMENTELOR DIGITALE

Răzvan-Alexandru CĂLIN

SĂ NE PREZENTĂM!

Nume și prenume,
Școala de Proveniență,
Disciplina predată,
Ce platforme digitale ați utilizat până în prezent?

https://padlet.com/ramonachiru1/s-ne-prezent-m-
i64hqtrlfhoosnoy

STRUCTURA MODULULUI 3

III.1. Predarea cu tehnologii digitale. Suporturi vizuale. Predarea „interactivă”,
predarea la distanță

III.2. Învățarea cu tehnologii digitale. Învățare adaptivă. Învățare prin colaborare.
Învățare autoreglată

III.3. Evaluarea cu tehnologii digitale. Feedback și planificare.

III.4.shdfouefhyoeufho

III.5. Comunicarea și colaborarea online, prin utilizarea platformelor și instrumentelor
de comunicare digitale

​interesant

​	​
​	​

III.4. MONITORIZAREA PROGRESULUI ELEVILOR PRIN

INTERMEDIUL INSTRUMENTELOR DIGITALE1

RĂZVAN-ALEXANDRU CĂLIN2

1. Pentru a determina dacă elevii beneficiază în mod

corespunzător de programul de instruire: ajută la stabilirea
dacă metodele actuale de predare sunt eficiente pentru
fiecare elev în parte (Bolling, 2020).
2. Pentru a construi programe mai eficiente pentru elevii
care beneficiază inadecvat de pe urma instrucțiunii în
contextul instruirii: monitorizarea progresului permite
ajustarea strategiilor de predare pentru a se potrivi mai
bine nevoilor individuale de învățare ale elevilor (Bolling,
2020).

Monitorizarea progresului elevilor este o practică educațională în care profesorii le

evaluează performanța academică în mod regulat, cum ar fi săptămânal sau lunar. Scopurile
principale ale monitorizării progresului elevilor sunt:

Considerați că instrumentele digitale joacă un rol important în educația
modernă prin îmbunătățirea experiențelor de învățare ? (Argumentați)

https://padlet.com/ramonachiru1/considera-i-c-instrumentele-digitale-joac-

un-rol-important-n-tsa123f6iithb6xe

ROLUL INSTRUMENTELOR DIGITALE

ÎN EDUCAȚIA MODERNĂ

1. Implicarea sporită a elevilor: instrumentele digitale pot face învățarea mai

interactivă și mai captivantă, ceea ce duce la un interes și o participare mai ridicată a elevilor;

2. Planuri de lecție îmbunătățite: Profesorii pot folosi instrumente digitale pentru a

crea planuri de lecție mai eficiente și mai dinamice, care să se adreseze diverselor stiluri de
învățare;

3. Învățare personalizată facilitată: Tehnologia permite căi de învățare personalizate,

permițând elevilor să progreseze în propriul ritm și în funcție de nevoile lor individuale;

4. Dezvoltarea abilităților secolului 21: Elevii pot dezvolta abilități esențiale, cum ar

fi gândirea critică, rezolvarea problemelor și alfabetizarea digitală, care sunt vitale în lumea
actuală bazată pe tehnologie (UNESCO, 2024);

ROLUL INSTRUMENTELOR DIGITALE

ÎN EDUCAȚIA MODERNĂ

5. Accesul la informații: Instrumentele digitale oferă acces la o multitudine de

informații și resurse care pot îmbogăți procesul de învățare;

6. Colaborare îmbunătățită: Tehnologia încurajează colaborarea între elevi și între

elevi și profesori, chiar și atunci când aceștia nu sunt împreună fizic;

7. Cost-eficiență: Educația digitală poate reduce costul materialelor și resurselor, făcând

educația mai accesibilă unui public mai larg (Chauhan, 2018).

Instrumentele digitale pentru monitorizarea progresului elevilor

O sinteză privind instrumentele digitale pentru monitorizarea progresului elevilor indică faptul că monitorizarea

sistematică a progresului cu instrumente digitale poate îmbunătăți semnificativ rezultatele elevilor. Iată principalele
demersuri:

• Măsurarea bazată pe curriculum: este o formă de monitorizare a progresului care a arătat efecte pozitive asupra

performanței elevilor la citire, ortografie și matematică la niveluri elementare. Permite profesorilor să identifice elevii
care au nevoie de instruire suplimentară și să conceapă programe de instruire mai eficiente (Fuchs, 2002);

• Colectarea datelor în timp real: instrumentele digitale care permit colectarea datelor în timp real în educație permit

urmărirea continuă a activităților și progresului programului. Acest lucru ajută la gestionarea adaptativă a resurselor și
la adaptarea programelor pentru a satisface nevoile elevilor și instructorilor (Gustafsson-Wright, Osborne, & Aggarwal,
2022);

• Analiza instrumentelor de monitorizare digitală: o analiză a utilizării instrumentelor de monitorizare digitală în școlile

primare și gimnaziale la discipline precum matematica, cititul și limbajul a arătat că aceste instrumente au un impact
pozitiv asupra performanței elevilor (Faber, Feskens, & Visscher, 2023);

• Sprijin pentru evaluarea formativă: a fost elaborată o listă extinsă de instrumente și aplicații digitale pentru a sprijini

profesorii în utilizarea evaluării formative pentru a obține dovezi ale învățării elevilor (Dyer, 2021).

Putem deci afirma, că utilizarea instrumentelor digitale în monitorizarea progresului elevilor este în mod evident

eficientă, conducând la decizii de instruire mai bine informate și experiențe de învățare îmbunătățite ale elevilor.

APLICAȚII PRACTICE

Sarcina 1_M3.4: Monitorizarea progresului elevilor
Obiective:

• Să argumenteze importanța monitorizării progresului elevilor, prin intermediul unor instrumente

digitale

Cerințe:

• Elaborați un eseu de 1-2 pagini, în care să argumentați și exemplificați necesitatea monitorizării

progresului elevilor, prin intermediul unor instrumente digitale.

Resurse:

• Internetul pentru documentare
• Platforme și instrumente digitale

Care considerați că sunt avantajele și dezavantajele în

utilizarea instrumentelor digitale în educație ?

https://padlet.com/ramonachiru1/care-considera-i-c-

sunt-avantajele-i-dezavantajele-n-utiliza-

6inz0rbyemgsiajg

AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE ÎN UTILIZAREA
INSTRUMENTELOR DIGITALE ÎN EDUCAȚIE

Printre beneficiile pe care instrumentele digitale actuale le aduc în monitorizarea

progresului elevilor, putem enumera:

• Planuri de învățare individualizate: Aceste instrumente le permit cadrelor didactice să

creeze strategii educaționale personalizate care să răspundă nevoilor și obiectivelor
unice de învățare ale fiecărui elev;

• Analiza datelor în timp real: cadrele didactice pot urmări progresul elevilor în timp real,

permițând ajustări imediate la metodele de predare și intervențiile atunci când este
necesar;

• Sprijin pentru nevoi educaționale diverse: instrumentele sunt concepute pentru a susține

o gamă largă de nevoi educaționale, inclusiv cele ale elevilor cu cerințe educative
speciale și pot aborda atât provocările academice, cât și pe cele comportamentale;

• Evaluări formative: ajută la stabilirea unor repere și la măsurarea progresului elevilor în

raport cu standardele, oferind feedback valoros atât pentru elevi, cât și pentru profesori

(Intervention, 2022).

AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE ÎN UTILIZAREA
INSTRUMENTELOR DIGITALE ÎN EDUCAȚIE

În același timp, instrumentele utilizate în prezent prezintă o serie de limitări, precum:

○ Supraîncărcare de date: Profesorii pot fi copleșiți de volumul mare de date, ceea ce face

dificilă alegerea celui mai relevant pentru îmbunătățirea rezultatelor elevilor (Prodigy,
2023);

○ Lipsa datelor în timp real: este posibil ca unele instrumente să nu ofere date în timp

real, întârziind intervențiile care ar putea răspunde rapid nevoilor de învățare ale elevilor;

○ Abordare universală: este posibil ca instrumentele să nu fie adaptabile la nevoile unice

ale fiecărei săli de clasă sau elev, în special ale celor cu dificultăți de învățare;

○ Provocări tehnice: Probleme precum erorile software, lipsa de instruire și suportul

tehnologic inadecvat pot împiedica utilizarea eficientă a acestor instrumente (Jurgens, 2019);

AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE ÎN UTILIZAREA
INSTRUMENTELOR DIGITALE ÎN EDUCAȚIE

○ Echitate și acces: Nu toți elevii au acces egal la tehnologia necesară pentru unele instrumente de

monitorizare, ceea ce poate exacerba inegalitățile educaționale (Prodigy, 2023);

○ Fiabilitate și validitate: pot apărea întrebări cu privire la fiabilitatea și validitatea datelor

colectate, mai ales dacă instrumentele nu sunt utilizate în mod consecvent sau corect (Department of
Education, 2022);

○ Focalizare comportamentală: Unele instrumente se pot concentra mai mult pe valorile

comportamentale decât pe progresul academic, trecând potențial cu vederea domenii cheie ale
dezvoltării elevilor (Jurgens, 2019);

○ Preocupări privind confidențialitatea: Colectarea și stocarea datelor elevilor ridică preocupări

legate de confidențialitate, în special cu privire la cine are acces la date și la modul în care acestea
sunt utilizate (Prodigy, 2023).

Aceste limitări sugerează că, deși instrumentele de monitorizare a progresului sunt un pas în

direcția corectă, există încă loc de îmbunătățire pentru a ne asigura că răspund în mod eficient
nevoilor diverse ale educatorilor și elevilor.

APLICAȚII PRACTICE

Sarcina 2_M3.4: Instrumentele digitale în educația modernă
Obiective:

• Să identifice principalele beneficii ale instrumentelor digitale în realizarea monitorizării progresului

elevilor

• Să exemplifice posibilitățile de valorificare a instrumentelor digitale în monitorizarea progresului

elevilor la disciplina de specialitate

Cerințe:

• Realizați o listă a beneficiilor/avantajelor utilizării instrumentelor digitale pentru monitorizarea

progresului elevilor la disciplina Dvs.

• Realizați o listă a limitelor/dezavantajelor utilizării instrumentelor digitale pentru monitorizarea

progresului elevilor la disciplina Dvs.

Resurse:

• Internetul pentru documentare

Sisteme de
management
al învățării

CELE MAI EFICIENTE INSTRUMENTE DIGITALE PENTRU

MONITORIZAREA PROGRESULUI ELEVILOR

Sisteme de
management

al învățării

Moodle

D2L

Brightspace

TalentLMS
Blackboard

Learn

Tovuti

Prezentarea platformei educaționale

Blackboard Learn

Folosind instrumentul digital

FLIPPINGBOOK

https://flippingbook.com/account/online/

APLICAȚII PRACTICE

Sarcina 3_M3.4: Sisteme de management al învățării

Obiective:

• Să exemplifice posibilitățile de valorificare a sistemelor de management al învățării la

disciplina de specialitate

Cerințe:

• Alegeți o platformă de management al învățării și exemplificați modalitatea de valorificare

a ei în monitorizarea progresului elevilor la disciplina Dvs.

Resurse:

• Platforme de management al învățării

Platforme

de

evaluare
online

CELE MAI EFICIENTE INSTRUMENTE DIGITALE PENTRU

MONITORIZAREA PROGRESULUI ELEVILOR

Mentimetru - Cel mai bun pentru desfășurarea de chestionare live:
Mentimetrul permite interacțiunea în timp real cu publicul în
timpul prezentărilor. Deși îi lipsesc instrumentele de prezentare și
raportare, este o alegere excelentă pentru chestionare live;

ProProfs Quiz Maker - Cel mai bun pentru chestionare și evaluări
de instruire bazate pe inteligență artificială, ProProfs Quiz Maker
oferă o interfață intuitivă și funcții bazate pe inteligență artificială.
Este potrivit pentru crearea de chestionare și evaluări.

Socrativ - Cel mai bun pentru certificările anuale: Socrative este
ideal pentru efectuarea de evaluări legate de certificările anuale.
Versiunea gratuită permite până la cinci chestionare;

ASISTments - Cel mai bun pentru evaluările formative bazate pe
date: ASSISTments se concentrează pe evaluări formative și pe
perspective bazate pe date. Este conceput în primul rând pentru
profesori și începe fără costuri;

Mercer Mettl; Edulastic; Formative; Quizlet; Assessment
Generator; GoConqr

Prezentarea platformelor de evaluare online

Socrative și Quizizz

https://www.socrative.com/

https://quizizz.com/admin

APLICAȚII PRACTICE

Sarcina 1_M3.5: Platforme de evaluare online
Obiective:

• Să exemplifice posibilitățile de valorificare a platformelor de evaluare online la

disciplina de specialitate

Cerințe:

• Alegeți o platformă de evaluare online și exemplificați modalitatea de valorificare

a ei în monitorizarea progresului elevilor la disciplina Dvs.

Resurse:

• Platforme de evaluare online

Crearea unui portofoliu digital este o modalitate excelentă pentru studenți de a-și prezenta munca, de a

reflecta asupra parcursului lor de învățare și de a-și demonstra abilitățile

Portofolii
digitale

CELE MAI EFICIENTE INSTRUMENTE DIGITALE PENTRU

MONITORIZAREA PROGRESULUI ELEVILOR

Bloguri: creează un blog în care postezi în mod regulat
reflecții, proiecte și realizări. Utilizați categorii sau
etichete pentru a organiza conținutul;

Jurnalele online: Similar blogurilor, jurnalele online
vă permit să vă documentați călătoria de învățare.
Includeți text, imagini și multimedia;

Arhive digitale: Folosiți platforme precum Google
Drive sau Dropbox pentru a stoca fișiere. Organizați-le în
dosare după subiect sau temă;

Site-uri web: construiește un site web personal folosind
instrumente precum Squarespace, Wix sau Weebly.
Prezentați-vă munca, furnizați o biografie și un link către
resurse relevante (Krivec, 2024).

RĂSPUNS LA INTERVENȚIE

Un alt instrument de monitorizare digitală este răspunsul la intervenție.

Răspunsul la intervenție este o abordare pe mai multe niveluri concepută pentru a sprijini nevoile de

învățare ale elevilor. Acesta își propune să identifice din timp elevii care se confruntă cu dificultăți și să ofere
intervenții direcționate pentru a-i ajuta să recupereze la școală. El nu vizează exclusiv la elevii cu nevoi
speciale și aduce beneficii tuturor copiilor, prin abordarea provocărilor academice și comportamentale (Morin,
2023).

Orice răspuns la intervenție presupune trei niveluri:
o Nivelul 1: Include toți cursanții (80-90%) și se concentrează pe instruirea de bază. Este baza pentru

învățarea academică și stabilește așteptările comportamentale.

o Nivelul 2: implică unii cursanți (5-10%) și oferă instruire țintită. Elevii care au nevoie de o predare mai

explicită se încadrează în acest nivel.

o Nivelul 3: Include câțiva cursanți (1-5%) și oferă instruire intensivă. Elevii care au nevoie de sprijin

explicit primesc intervenții aici (Monticello, 2024).

STRATEGII DE RĂSPUNS LA INTERVENȚIE

o Instrucțiuni explicite:

• Spuneți clar obiectivul: „Astăzi, vom învăța despre substantive comune”.
• Oferiți instrucțiuni directe: Explicați ce este un substantiv comun.
• Folosiți activități practice: Rugați elevii să deseneze substantive comune pentru a consolida înțelegerea (TUIO, 2023).

o Colaborare acasă-școală:

• Încurajează lectura acasă pentru a consolida abilitățile de alfabetizare.
• Comunicați cu profesorii pentru a sprijini activitățile de la clasă.
• Solicitați periodic rapoarte de progres (BestForTeachers, 2020).

o Ritualuri de clasă:

• Stabiliți ritualuri de legătură (felicitări, rămas bun) pentru a crea un mediu pozitiv în clasă.
• Sărbătorește micile succese pentru a spori încrederea elevilor.
• Atribuiți locuri de muncă la clasă care să permită elevilor să contribuie (WileyUniversity, 2024).

Răspusul la intervenție este o abordare proactivă care aduce beneficii tuturor elevilor. Identificând nevoile din timp și

oferindu-le sprijin adecvat, putem ajuta fiecare copil să reușească!

APLICAȚII PRACTICE

Sarcina 2_M3.5: Programe educaționale individualizate
Obiective:

• Să conceapă un plan de intervenție personalizată pentru un elev

cu deficiențe

Cerințe:
• Concepeți un plan de intervenție personalizată, pentru un elev cu

deficiențe, pe care să îl puteți aplica în contextul interacțiunii online cu
elevul respectiv

Resurse:

• Internetul pentru documentare
• Platforme online
• Instrumente de grafică digitală

CURRICULUM-BASED MEASUREMENT

MONITORIZARE BAZATĂ PE CURRICULUM

O metodă de monitorizare a progresului elevilor se poate realiza prin evaluarea directă a abilităților academice (Wahl, 2023).
Este o abordare valoroasă de evaluare care îi ajută pe profesori să măsoare progresul elevilor și să informeze deciziile de
instruire. Să explorăm câteva exemple de CBM în diferite domenii:
Lectură:
o La lectură, elevii sunt evaluați pe scurt în fiecare săptămână. De exemplu, unui copil i se poate cere să citească cu voce tare
timp de un minut.
o Profesorul numără răspunsurile corecte și incorecte făcute în timpul alocat. Aceasta oferă o imagine ad-hoc a fluenței și
înțelegerii elevului în citire (LaLonde, 2023).
Matematică:
o Un astfel de demers la matematică poate implica evaluări cronometrate ale exercițiilor matematice. De exemplu:
Elevilor li se oferă o fișă cu probleme de adunare sau înmulțire.
Au un timp stabilit (de exemplu, 2 minute) pentru a rezolva cât mai multe probleme. Profesorul înregistrează numărul de
răspunsuri corecte.
o Acest lucru ajută la urmărirea fluenței în matematică și identifică domeniile în care elevii ar putea avea nevoie de sprijin
suplimentar (McLane, 2024).

CURRICULUM-BASED MEASUREMENT

MONITORIZARE BAZATĂ PE CURRICULUM

Ortografie:
o Silabilisirea evaluează capacitatea elevilor de a scrie corect cuvintele.
o Profesorii pot folosi sarcini de dictare, în care elevii notează cuvintele dictate într-un timp specificat. o
Profesorul notează numărul de cuvinte scrise corect.
o Un astfel de program la ortografie ajută la identificarea tiparelor de ortografie și a zonelor de îmbunătățire
(McLane, 2024).
Scrierea:
o Evaluează fluența și calitatea scrisului.
o Elevilor li se poate oferi o solicitare (de exemplu, „Scrieți un paragraf despre cartea preferată”) și o limită de
timp.
o Profesorul evaluează conținutul, organizarea și mecanica răspunsului scris.
o Un astfel de program pentru scriere informează instrucțiunile de scriere și monitorizează progresul (McLane,
2024).

SARCINĂ DE LUCRU ASINCRON

SARCINA 3_M3.5

12,00-13,00

Teme de reflecție

1. Cum puteți eficientiza comunicarea realizată în mediu online?
2. Cum puteți susține motivația elevilor pentru învățare, în contextul

desfășurării online a activităților?

3. Cum poate fi compensată absența interacțiunii față în față în cazul
comunicării online?

Formator:
Chiru Ramona Maria

PEDAGOGIE

DIGITALĂ PENTRU

PROFESORI
(DIGIPROF)

Vă mulțumesc!

Retelele de calculatoare sunt un ansamblu de doua sau mai multe calculatoare

interconectate intre ele prin intermediul unor sisteme de telecomunicatie cu scopul
comunicarii si partajarii resurselor (hardware si software).

Printre avantajele lucrului într-o retea de calculatoare amintim:

impartirea resurselor existente
cresterea fiabilitatii prin accesul la mai multe echipamente de stocare alternative
reducerea costurilor prin partajarea datelor si perifericelor folosite
scalabilitatea: cresterea performantelor sistemului prin adaugarea de noi

componente hardware;

obtinerea rapida a datelor;
furnizeazã un mediu de comunicare

O altã notiune strans legatã de o retea de calculatoare este lucrul in retea care reprezinta
conceptul de conectare a unor calculatoare care partajeazã resurse. Resursele utilizate în
comun de cãtre o retea de calculatoare pot fi:

resurse fizice
resurse logice
resurse informationale

Tipuri de retele


In functie de criteriul de clasificare care se are în vedere exista mai multe tipuri de retele
de calculatoare. Criteriile cele mai des utilizate în clasificarea retelelor sunt:

Dupã tehnologia de transmisie:

oretele cu difuzare (broadcast)
oretele punct-la-punct

oretele locale LAN
oretele metropolitane MAN
oretele de arie întinsã WAN
oInternet-ul

Dupã topologie:

oretele tip magistralã (bus)
oretele tip stea (star)
oretele tip inel (ring)
oretele combinate

Dupã tipul sistemului de operare utilizat:

oretele peer-to-peer
oretele bazate pe server.

Dupã modul de realizare a legãturilor între nodurile retelei (a tehnicii de

comutare folosite):

oretele cu comutare de circuite
oretele cu comutare de pachete.

Retele cu difuzare (broadcast)

Sunt acele retele care au un singur canal de comunicatie care este partajat (este

accesibil) de toate calculatoarele din retea. Mesajul (numit pachet) poate fi adresat unui
singur calculator, tuturor calculatoarelor din retea (acest mod de operare se numeste
difuzare) sau la un subset de calculatoare (acest mod de operare se numeste trimitere
multiplã). Acest mod transmitere este caracteristic retelelor de tip LAN.

Retele punct la punct

Sunt acele retele care dispun de numeroase conexiuni între perechi de calculatoare

individuale. Pentru a ajunge de la calculatorul sursã la calculatorul destinatie, un pachet
s-ar putea sã fie nevoit sã treacã prin unul sau mai multe calculatoare intermediare. În
functie de anumiti parametri, caracteristici, etc. sunt posibile trasee multiple, de diferite
lungimi.

Retele LAN - Local Area Network

Sunt în general retele private localizate într-o singurã camerã, clãdire sau într-un

campus de cel mult câtiva kilometri.

Figura 1.1a. Retea de tip magistrala

Figura 1.1b. Retea de tip inel

Aceste retele sunt caracterizate prin:

mãrime: LAN - urile au în general dimensiuni mici, iar timpul de transmisie este
limitat si cunoscut dinainte;
tehnologia de transmisie constã dintr-un singur cablu la care sunt conectate toate
calculatoarele (de aici vine numele de difuzare). Aceste retele functioneazã la viteze
cuprinse între 10 si 100 Mbps. LAN - urile mai pot functiona si la viteze mai mari,
de pânã la sute de Mbps. În general aceste viteze de transmisie se mãsoarã în
megabiti pe secundã Mbps si nu în megabytes pe secundã (MBps);
topologie: LAN - urile pot utiliza diferite topologii: magistralã, inel, etc. În figura
1.1. sunt reprezentate douã astfel de retele: cu topologie magistralã si inel;
protocoalele utilizate sunt: transmitere cu jeton (token-passing) sau întelegerea
coliziunii (collision sensing)

Retele MAN - Metropolitan Area Network

Reprezintã o extensie a retelelor LAN si utilizeazã în mod normal tehnologii

similare cu acestea. Aceste retele pot fi atât private cât si publice. O retea MAN contine
numai un cablu sau douã, fãrã sã continã elemente de comutare care dirijeazã pachetele
pe una dintre cele câteva posibile linii de iesire. Un aspect important al acestui tip de
retea este prezenta unui mediu de difuzare la care sunt atasate toate calculatoarele. Aceste
retele functioneazã, în general, la nivel de oras.

Retele WAN - Wide Area Network

Sunt acele retele care acoperã o arie geograficã întinsã - deseori o tarã sau un

continent întreg. În aceastã retea calculatoarele se numesc gazde (în literatura de
specialitate se mai utilizeazã si urmãtorii termeni: host sau sistem final). Gazdele sunt
conectate între ele prin intermediul unei subretele de comunicatie, numitã pe scurt
subretea. Sarcina principalã a subretelei este sã transmitã mesajele de la o gazdã la altã
gazdã.

Subreteaua este formatã din:

linii de transmisie, numite circuite, canale sau trunchiuri, care au rolul de a

transporta bitii între calculatoare;

elemente de comutare, care sunt calculatoare specializate, folosite pentru a

conecta douã sau mai multe linii de transmisie. Nu existã o terminologie standard pentru
denumirea acestor elemente de comutare; astfel putem întâlni diferiti termeni pentru
desemnarea acestora ca : noduri de comutare a pachetelor, sisteme intermediare,
comutatoare de date. Termenul generic pentru aceste calculatoare de comutare este
router. Fiecare calculator este în general conectat (face parte) la un LAN în care existã un
ruter, prin intermediul cãruia se face legãtura între douã retele diferite.

Reteaua contine numeroase cabluri sau linii telefonice, fiecare din ele legând douã

ruter-e. Dacã douã rutere, care nu sunt legate între ele, doresc sã comunice, atunci ele
sunt nevoite sã apeleze la un ruter intermediar.

Subreteaua este de tip punct-la-punct (se mai utilizeazã si urmãtorii termeni: subretea
memoreazã-si-retransmite sau subretea cu comutare de pachete), deoarece principiul de
functionare este urmãtorul: când un pachet este transmis de la un ruter la altul prin
intermediul unui alt ruter (numit ruter intermediar), acesta este retinut acolo pânã când
linia cerutã devine disponibilã si numai dupã aceasta este transmis mai departe.

Analizând figura 1.2. putem spune cã subretea, se referã la colectia de ruter-e si linii de
comunicatie aflate în proprietatea operatorului de retea. De exemplu, sistemul telefonic
constã din centrale telefonice de comutare, care sunt conectate între ele prin linii de mare
vitezã si sunt legate la domiciliile abonatilor si birouri prin linii de vitezã scãzutã. Aceste
linii si echipamente, detinute si întretinute de cãtre compania telefonicã, formeazã
subreteaua sistemului telefonic. Telefoanele propriu-zise (în retea gazde, sau sisteme) nu
sunt o parte a subretelei.

Figura 1.2. Alcãtuirea unei subretele

Combinatia dintre o subretea si gazdele sale formeazã o retea. În cazul unui LAN,
reteaua este formatã din cablu si calculatoare; aici nu existã cu adevãrat o subretea.
O problemã importantã în proiectarea unei retele WAN este alegerea topologiei si anume
modul de interconectare a ruter-elor.
O inter-retea se formeazã atunci când se conecteazã retele diferite. De exemplu legarea
unui LAN si a unui WAN, sau legarea a douã LAN-uri formeazã o inter-retea.
Internet-ul este cea mai mare retea de calculatoare la nivel mondial, fiind denumitã si
reteaua retelelor, si poate fi definit ca fiind un imens domeniu care contine milioane si

milioane de informatii. Toate aceste informatii sunt plasate pe pagini Web, care sunt
stocate pe server-ele diferitelor retele.

La instalarea unei retele, problema principalã care se pune este alegerea topologiei
optime si a componentelor adecvate pentru realizarea ei.

Prin topologie se întelege dispunerea fizicã în teren a calculatoarelor, cablurilor si a
celorlalte componente care alcãtuiesc reteaua, deci se referã la configuratia spatialã a
retelei, la modul de interconectare si ordinea existentã între componentele retelei.

Din punct de vedere topologic, o retea de calculatoare este descrisã ca un graf format
dintr-o serie de noduri (calculatoarele) interconectate între ele prin arce (cablurile).

Atunci când se alege topologia unei retele un criteriu foarte important care se are în
vedere este cel al performantei retelei. De asemenea, topologia unei retele implicã o serie
de conditii: tipul cablului utilizat (coaxial, torsadat, fibrã opticã), traseul cablului, etc.
Topologia unei retele poate determina si modul de comunicare a calculatoarelor în retea.
Topologii diferite implicã metode de comunicatie diferite, iar toate aceste aspecte au o
mare influentã în retea. În domeniul retelelor locale sunt posibile mai multe topologii, dar
topologiile de bazã existente sunt: linie, inel si stea.

Topologia magistralã - bus sau liniarã - este cea mai simplã si mai uzualã metodã de
conectare a calculatoarelor în retea. Fiecare calculator este legat la un cablu coaxial
comun. Acesta este închis la cele douã capete cu rezistente numite terminatori. Toate
calculatoarele conectate au drepturi egale în ceea ce priveste accesul la retea si pot
comunica între ele dupã dorintã, fãrã ca un calculator principal sã reglementeze fluxul de
date între calculatoarele din retea. În aceastã topologie pachetele de date sunt transmise
simultan tuturor calculatoarelor interconectate, dar pachetul este preluat si interpretat
doar de calculatorul cãruia îi este adresat; circulatia pachetelor se face în ambele sensuri,
fiecare calculator putând sã transmitã si sã receptioneze.

Cea mai cunoscutã topologie magistralã este Ethernet.
Printre cele mai importante caracteristici ale acestui tip de topologie amintim:


constã dintr-un singur cablu, numit trunchicare conecteazã toate calculatoarele din

retea pe o singurã linie;


comunicatia pe magistralã presupune întelegerea urmãtoarelor concepte:



transmisia semnalului: la un moment dat numai un singur calculator poate

transmite mesaje;


reflectarea semnalului;



terminatorul, utilizat pentru a opri reflectarea semnalului;



este o topologie pasivã, adicã calculatoarele nu actioneazã pentru transmiterea

datelor de la un calculator la altul;


dacã un calculator se defecteazã, el nu afecteazã restul retelei, cu conditia ca placa

de retea a calculatorului respectiv sã nu fie defectã;


cablul din aceastã topologie poate fi prelungit prin una din urmãtoarele metode:



o componentã numitã conector tubular (BNC);



prin intermediul unui dispozitiv numit repetor. Lungimea maximã a cablului

utilizat pentru aceastã topologie este de 185 m; dacã lungimea cablului depãseste aceastã
valoare, putem utiliza acest dispozitiv, care mai are si rolul unui amplificator (amplificã
semnalul înainte de a-l transmite mai departe în retea);


reprezintã o conexiune multipunct - informatiile emise de un calculator sunt

receptionate de toate celelalte calculatoare aflate în retea;


prezintã facilitãti de reconfigurare (toate calculatoarele conectate au drepturi

egale);


costul redus al suportului si al dispozitivelor de cuplare.

Figura 1.3. Topologia magistralã

Figura 1.4. Prelungirea unei retele prin intermediul unui repetor

Topologia stea - star - atunci când se utilizeazã aceastã topologie toate calculatoarele
sunt conectate la un nod central care joacã un rol particular în functionarea retelei. Orice
comunicatie între douã calculatoare se va face prin intermediul nodului central, care se
comportã ca un comutator fatã de ansamblul retelei. Printre caracteristicile mai
importante ale acestei topologii amintim:

calculatoarele sunt conectate prin segmente de cablu la o componentã centralã

numitã concentrator (hub - Host Unit Broadcast);

calculatoarele nu pot comunica direct între ele ci numai prin intermediul

concentratorului;

aceste retele oferã resurse si administratie centralizate;
retelele mari necesitã o lungime de cablu mare;
dacã nodul central (hub-ul) se defecteazã, întreaga retea devine inoperabilã (cade

întreaga retea);

dacã un calculator sau cablul care îl conecteazã la hub se defecteazã, numai

calculatorul respectiv este în imposibilitatea de a transmite sau receptiona date în
retea;

poate utiliza în mare parte cablajul telefonic vechi existent într-o societate;
transferul informatiei se face punct la punct dar, cu ultimele tipuri de comutatoare,

este posibil si un transfer multipunct.

Figura 1.5. Topologia stea

Topologia inel - ring - într-o astfel de configuratie toate calculatoarele sunt legate
succesiv între ele, douã câte douã, ultimul calculator fiind conectat cu primul. Cea mai
cunoscutã topologie inel este Token Ring de la IBM. În cadrul acestei topologii fiecare
calculator receptioneazã datele de la predecesorul sãu, le verificã si le transmite
amplificat cãtre calculatorul urmãtor. Dintre caracteristicile mai importante ale acestei
topologii enumerãm:

conecteazã calculatoarele printr-un cablul în formã de buclã (nu existã capete

libere);

este o topologie activã- este acea topologie în care calculatoarele regenereazã

semnalul si transferã datele în retea, fiecare calculator functioneazã ca un repetor,
amplificând semnalul si transmitându-l mai departe, iar dacã îi este destinat îl copiazã;

mesajul (numit jeton) transmis de cãtre calculatorul sursã este retras din buclã de

cãtre acelasi calculator atunci când îi va reveni dupã parcurgerea buclei;

defectarea unui calculator afecteazã întreaga retea;
transmiterea datelor se face prin metoda jetonului (token passing).

Figura 1.6. Topologia inel

În afara acestor topologii standard existã si alte variante, dintre care cele mai întâlnite
sunt:


topologia magistralã-stea: retelele care utilizeazã acest tip de topologie au în

structura lor mai multe retele cu topologie stea, conectate între ele prin intermediul unor
trunchiuri liniare de tip magistralã. Dacã un calculator se defecteazã, acest lucru nu va
afecta buna functionare a retelei, dar dacã se defecteazã un concentrator (hub), toate
calculatoarele conectate la el vor fi incapabile sã mai comunice cu restul retelei (figura
1.7.);

Figura 1.7. Topologie magistralã – stea



topologia inel-stea: este asemãnãtoare topologiei magistralã - stea. Deosebirea

constã în modul de conectare a concentratoarelor: în topologia magistralã - stea ele sunt
conectate prin trunchiuri lineare de magistralã, iar în topologia inel - stea sunt conectate
printr-un concentrator principal (figura 1.8.).

Figura 1.8. Topologia inel-stea

Dacã într-o societate existã mai multe retele cu topologii diferite, atunci administrarea
fluxurilor de date poate fi fãcutã de un calculator echipat cu mai multe plãci de retea, care
va juca rolul de punte (bridge) între aceste retele.

Retelele peer-to-peer (de la egal la egal)
Sunt acele retele în care partajarea resurselor nu este fãcutã de cãtre un singur calculator;
toate calculatoarele existente în retea au acces la toate resursele retelei. Printre
caracteristicile întrunite de aceste retele amintim:

numãrul maxim de calculatoare care pot fi conectate la un singur grup de lucru

(workgroup) este de 10;

acest tip de retea implicã costuri mici, si de aceea sunt des utilizate de cãtre

firmele mici;

se utilizeazã atunci când zona este restrânsã, securitatea datelor nu este o

problemã, organizatia nu are o crestere în viitorul apropiat;

toate calculatoarele sunt egale între ele; fiecare calculator din retea este si client si

server, neexistând un administrator responsabil pentru întreaga retea.

Retele bazate pe server(client / server)
Sunt acele retele care au în componenta lor un server specializat: de fisiere; de tipãrire; de
aplicatii; de postã; de fax; de comunicatii. Printre avantajele retelelor bazate pe server
amintim:

partajarea resurselor;
securitate;
salvarea de sigurantã a datelor;
redundantã;
numãr de utilizatori.

Într-o retea combinatã existã douã tipuri de sisteme de operare pentru a oferi ceea ce
multi utilizatori considerã a fi o retea completã.
Din cele descrise pânã acum reiese faptul cã toate retelele au anumite componente, functii
si caracteristici comune, precum:

server-ele sunt acele calculatoare care oferã resurse partajate pentru toti

utilizatorii retelei;

clienti sunt acele calculatoare care acceseazã resursele partajate în retea de un

server;

mediu de comunicatie, reprezintã modul în care sunt conectate calculatoarele în

retea (tipul cablului utilizat, a modemului);

date partajate, reprezintã fisierele puse la dispozitie de serverele de retea;
resurse: fisiere, imprimante si alte componente care pot fi folosite de utilizatorii

retelei.

Alti termeni frecvent utilizati sunt:
subretea, termenul este potrivit în contextul unei retele larg rãspândite geografic,

si se referã la colectia de ruter-e si linii de comunicatie aflate în proprietatea operatorului
de retea;

retea, reprezintã combinatia dintre o subretea si gazdele sale (host - uri). În cazul

unui LAN, reteaua este formatã din cablu si gazde;

inter-retea (internetwork), ea se formeazã atunci când se conecteazã între ele

retele de tipuri diferite. Legarea unui LAN si a unui WAN, sau legarea a douã LAN - uri
formeazã o inter - retea.





Elemente de interconectare a retelelor

În lume existã multe retele cu echipamente si programe diverse. Retelele nu pot fi extinse
prin simpla adãugare a unor calculatoare si cabluri. Fiecare topologie si arhitecturã de
retea are propriile sale limite. Totodatã fiecare retea foloseste propriile protocoale, deci
existenta retelelor de tipuri diferite înseamnã a avea protocoale diferite. Indiferent de
evolutia care va avea loc în lumea IT (tehnologia informatiei), mereu vor exista o
varietate de retele, care pentru a putea comunica unele cu altele vor trebui sã se
interconecteze. Tipurile de conexiuni care pot sã aparã sunt:

LAN-LAN: utilizatorul copiazã un fisier de pe un alt sistem din alt workgroup;
LAN-WAN: utilizatorul trimite un e-mail altui utilizator aflat la distantã;
WAN-WAN: doi utilizatori fac schimb de date;
LAN-WAN-LAN: utilizatori din universitãti diferite comunicã între ei.

Pentru a interconecta între ele aceste retele sunt necesare atât echipamente speciale pentru
a realiza conexiunile fizice, cât si software de interconectare.
Pentru a conecta fizic douã retele este necesarã plasarea unei "cutii negre", la jonctiunea
dintre cele douã retele care se doresc a fi legate (conectate), pentru a rezolva conversiile
necesare atunci când datele se miscã de la o retea la alta. Aceste "cutii negre" au nume
diferite si în general depind de nivelul la care lucreazã, fiecare din ele fiind adecvate
pentru o anumitã formã de interconectare.
În continuare vor fi descrise principalele categorii de echipamente de interconectare.



Repetorul
Repetorul are rolul de a copia biti individuali între segmente de cablu diferite, deci
permite transportarea semnalului pe o distantã mai mare; el nu interpreteazã cadrele pe
care le receptioneazã si reprezintã cea mai simplã si ieftinã metodã de extindere a unei
retele locale. Pe mãsurã ce semnalul traverseazã cablul, el se degradeazã si este
distorsionat. Acest proces poartã numele de atenuare. Repetorul permite transportarea
semnalului pe o distantã mai mare, regenerând semnalele din retea si retransmitându-le
mai departe pe alte segmente.
În corespondentã cu modelul OSI repetorul functioneazã la nivelul fizic, regenerând
semnalul receptionat de pe un segment de cablu si transmitându-l pe alt segment (figura
3.1.).

Repetoarele sunt utilizate în general pentru a extinde lungimea cablului acolo unde este
nevoie. Pentru a putea fi utilizate, pachetele de date si protocoalele LLC (Logical Link
Control – controlul legãturii logice) trebuie sã fie identice pe ambele segmente (nu se pot
conecta retele LAN 802.3 - Ethernet - cu retele LAN 802.5 - Token Ring); de asemenea
ele trebuie sã foloseascã aceeasi metodã de acces (CSMA/CD). De asemenea, repetorul
este folosit pentru a face legãtura dintre medii de transmisie diferite (cablu coaxial - fibrã
opticã, cablu coaxial gros - cablu coaxial subtire).

Figura 3.1. Repetorul în raport cu modelul OSI

Un dezavantaj al repetorului este acela cã el copiazã semnalul electronic, inclusiv
zgomotul, de la un segment de retea la altul.



Puntea
Puntea (se mai întâlneste si sub denumirea de: pod, bridge), lucreazã la subnivelul MAC
(Media Access Control) si functioneazã pe principiul cã fiecare nod de retea are propria
adresã fizicã. Puntea permite interconectarea retelelor LAN de acelasi tip sau de tipuri
diferite. Puntea utilizeazã o tabelã de rutare pentru a memora informatiile despre
adresele calculatoarelor unde se transferã datele. Initial, tabela de rutare este goalã, si pe
parcurs ea este completatã cu adresele sursã ale calculatoarelor. Adresele sursã, care de
fapt sunt adresele MAC ale fiecãrui nod, sunt adresele dispozitivelor care au initiat
transmisia.
Puntile sunt utile în situatiile urmãtoare:

extinderea fizicã a unei retele LAN;
interconectarea retelelor locale ce utilizeazã tehnici de control al accesului la

mediu diferite.

Puntile la rândul lor sunt de mai multe tipuri:
punti transparente: în acest caz puntea examineazã adresele MAC din pachetele

care circulã în retelele la care este conectatã si pe baza unor tabele de adrese
decide pentru fiecare pachet reteaua pe care trebuie transmis;

punti cu rutare prin adresã, sau punti Token Ring, în acest caz puntile utilizeazã

informatia de rutare inclusã de sistemul sursã în câmpul din cadrul MAC. Aceste
punti sunt specifice pentru interconectarea retelelor Token Ring.
Dacã într-o firmã existã mai multe retele cu topologii diferite, atunci
administrarea fluxurilor de date poate fi fãcutã de un calculator echipat cu mai
multe cartele de retea, care va juca rolul de punte între aceste retele, ea asociind
retelele fizice diferite într-o aceeasi retea logicã. Toate calculatoarele din aceastã
retea logicã au aceeasi adresã logicã de subretea.

Figura 3.2. Puntea în raport cu modelul OSI

În corespondentã cu modelul OSI puntea lucreazã la nivelul legãturii de date (mai precis
la subnivelul MAC) si în consecintã opereazã cu adresele fizice ale calculatoarelor. Spre
deosebire de repetor, puntea este capabilã sã decodeze cadrul pe care-l primeste pentru a
face prelucrãrile necesare transmiterii pe reteaua vecinã. Puntea mutã entitãti de transfer,
numite cachesi controleazã validitatea continutului transferat.


Router
Ruter-ul functioneazã la nivelul retea al modelului ISO / OSI si este utilizat pentru
interconectarea mai multor retele locale de tipuri diferite, dar care utilizeazã acelasi
protocol de nivel fizic. Utilizarea lor asigurã o mai mare flexibilitate a retelei în ceea ce
priveste topologia acesteia.
La fel ca si la punte, informatiile sunt memorate în tabele de rutare, care contin informatii
de adresã. Tabela de rutare a unui ruter contine adrese (numere) de retea.

Figura 3.3. Ruter-ul în raport cu modelul OSI

Diferenta între o punte si un ruter este cã în timp ce puntea opereazã cu adresele fizice ale
calculatoarelor (luate din cadrul MAC) ruter-ele utilizeazã adresele logice (de retea) ale
calculatorului. În timp ce o punte asociazã retele fizice diferite într-o singurã retea logicã,
un ruter interconecteazã retele logice diferite. Aceste adrese logice sunt administrate de
nivelul retea si nu depind de tipul retelei locale. O caracteristicã este aceea cã ruter-ele nu
pot comunica direct cu calculatoarele aflate la distantã, din aceastã cauzã ele nu
cerceteazã adresa sistemului destinatie, ci doar adresa retelei de destinatie.
Ruter-ul permite rutarea mesajelor de la sursã la destinatie atunci când existã mai multe
posibilitãti de comunicare între cele douã sisteme (ia decizii privitoare la traseul pe care
urmeazã sã-l parcurgã pachetul pentru a ajunge la destinatie).
Datoritã capacitãtii de a determina cel mai bun traseu, printr-o serie de legãturi de date,
de la o retea localã în care se aflã sistemul sursã la reteaua localã în care se aflã sistemul
destinatie, un sistem de ruter-e poate asigura mai multe trasee active între cele douã
retele, fãcând posibilã transmiterea mesajelor de la sistemul sursã la sistemul destinatie
pe cãi diferite.
În general un ruter utilizeazã un singur tip de protocol de nivel retea, si din acest motiv el
nu va putea interconecta decât retele la care sistemele folosesc acelasi tip de protocol.
De exemplu dacã existã douã retele, una utilizând protocolul TCP / IP si alta protocolul
IPX, nu vom putea utiliza un ruter care utilizeazã TCP / IP. Acest ruter se mai numeste
ruter dependent de protocol. Existã însã si ruter-e care au implementate mai multe
protocoale, fãcând astfel posibilã rutarea între douã retele care utilizeazã protocoale
diferite, si care se numesc ruter-e multiprotocol.
Bruter este un echipament care combinã calitãtile unei punti si ale unui repetor. El poate
actiona ca ruter pentru un anumit protocol si ca punte pentru altele.

Porti
Portile de acces, numite si gateway fac posibilã comunicatia între sisteme de diferite
arhitecturi si medii incompatibile. O poartã conecteazã douã sisteme care nu folosesc
acelasi:

protocol de comunicatie;
structuri de formate;
limbaje;
arhitecturi.

În general aceste echipamente permit conectarea la un mainframe a retelelor locale.
Termenul de poartã se utilizeazã pentru a desemna orice dispozitiv care conecteazã douã
sau mai multe retele de tipuri diferite.

Portile reprezintã de obicei servere dedicate într-o retea, care convertesc mesajele primite
într-un limbaj de e-mail care poate fi înteles de propriul sistem. Ele realizeazã o conversie
de protocol pentru toate cele sapte niveluri OSI , si opereazã la nivelul transport al
modelului ISO / OSI. Sarcina unei porti este de a face conversia de la un set de protocoale
de comunicatie la un alt set de protocoale de comunicatie.

Din cele prezentate putem face urmãtoarea legãtura între nivelurile modelului OSI la care
opereazã echipamentele si numele acestora:

nivelul fizic -> repetoare, copiazã biti individuali între segmente diferite de cablu;
nivelul legãturã de date ->punti, interconecteazã retele LAN de acelasi tip sau de

tipuri diferite;

nivelul retea ->ruter-e, interconecteazã mai multe retele locale de tipuri diferite,

dar care utilizeazã acelasi protocol de nivel fizic

nivelul transport -> porti de acces, fac posibilã comunicatia între sisteme de

diferite arhitecturi si medii incompatibile.

de la nivelul 4 în sus -> porti de aplicatii, permit cooperarea de la nivelul 4 în sus.