Completiva directă

Propoziţia completivă directă corespunde unei:

• părţi principale de vorbire

• părţi secundare de propoziţie

• părţi principale de propoziţie

• părţi secundare de vorbire

Completiva directă este o propoziţie:

• principală

• incidentă

• subordonată

• principială

Completiva directă răspunde la întrebările:

• Ce? Pe cine?

• Cui? Ale cui?

• Cine? Despre cine?

• Cine? Ce?

Prin contragere, completiva directă trebuie să se transforme în:

• nume predicativ

• complement direct

• predicat verbal

• subiect

Completiva directă poate fi aşezată:

• numai înaintea regentei

• doar după regentă

• intercalată între subiectivă şi indirectă

• atât după regentă, cât şi înaintea ei

În fraza Știu cu cine vei pleca mâine. completiva directă este aşezată:

• după regentă

• înaintea regentei

• la mijlocul regentei

• după predicativă

În fraza Ea a spus că este ocupată, pentru că nu voia a ieși din casă. completiva

directă este introdusă prin:

• conjuncţia subordonatoare simplă că

• locuţiunea conjuncţională pentru că

• conjuncţia compusă pentru că

• pronumele relativ cine

În fraza El știe că vor sosi la timp, vor începe să aranjeze și totul va fi gata la timp.

există:

• 4 completive directe

• 3 completive directe

• 2 subiective şi o completivă directă

• 1 subiectivă şi două completive directe

În fraza Sigur că vede că se mistuie lăuntric. există:

• 2 completive directe

• 2 subiective

• o subiectivă şi o completivă directă

• 2 predicative

În fraza Se spune că știe să croșeteze. completiva directă este introdusă prin:

• conjuncția subordonatoare că

• pronumele nehotărât să

• conjuncția subordonatoare să

• pronume relativ că