LOGICĂ, ARGUMENTARE ŞI COMUNICARE - noțiuni introductive

1. Principalele forme logice sunt: 

• a. noțiunea, argumentul și premisa; 
• b. propoziția, inferența și teza; 
• c. noțiunea, propoziția și raționamentul; 
• d. inferența, premisa și concluzia. 

2. Forma logică ce reflectă la nivelul gândirii clase (categorii) de obiecte este: 

• a. propoziția; 
• b. noțiunea; 
• c. inferența; 
• d. argumentul. 

3. Propozițiile care exprimă cunoștințe sau informații diverse reprezintă: 

• a. propoziții cognitive; 
• b. propoziții interogative; 
• c. judecăți de valoare; 
• d. exclusiv premise ale unei inferențe. 

4. Corespondența dintre enunțul unei propoziții și faptul real descris de aceasta determină: 

• a. funcția propoziției în frază; 
• b. funcția propoziției în cadrul unui raționament; 
• c. caracterul de lege logică al acesteia; 
• d. valoarea de adevăr a propoziției. 

5. Validitatea reprezintă o caracteristică: 

• a. a propozițiilor cognitive; 
• b. a tuturor inferențelor; 
• c. exclusiv a inferențelor inductive; 
• d. exclusiv a inferențelor deductive. 

6. Criteriul după care propozițiile se clasifică în propoziții de observație și propoziții teoretice este: 

• a. valoarea de adevăr; 
• b. modul în care poate fi stabilită valoarea de adevăr; 
• c. corespondența cu faptele reale; 
• d. rolul pe care îl au într-o inferență. 

7. O propoziție poate fi considerată propoziție de observație numai dacă: 

• a. valoarea ei de adevăr poate fi stabilită prin simpla inspectare a faptului real 
• descris de aceasta; 
• b. enunțul său corespunde faptului real descris; 
• c. exprimă legi universale; 
• d. este adevărată. 

8. Propoziția „Suma unghiurilor unui triunghi este egală cu 180o ”: 

• a. nu este o propoziție adevărată; 
• b. nu este o propoziție de observație; 
• c. nu este o propoziție teoretică; 
• d. nu este o propoziție cognitivă; 

9. O propoziție cognitivă: 

• a. nu exprimă o informație; 
• b. exprimă o întrebare; 
• c. poate avea o anumită valoare de adevăr; 
• d. nu poate fi o propoziție de observație. 

10. Un argument deductiv valid cu premise false: 

• a. poate conduce uneori și la o concluzie adevărată; 
• b. nu poate conduce la o concluzie falsă; 
• c. conduce întotdeauna la o concluzie falsă; 
• d. nu poate conduce la o concluzie adevărată.