Romantismul. Nuvela și poemul romantic

Romantismul este

• o mișcare artistică, literară și intelectuală apărută în Europa pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, atingând apogeul la începutul anilor 1800. Se pune accent pe individualitatea creatoare, afirmarea originalității și a sensibilității.

• un curent literar-artistic, ale cărui principii au orientat creația artistică europeană între secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Pornind de la modelele Antichității, considerate ca întruchipări perfecte ale idealului de frumusețe și armonie, aspiră să reflecte realitatea în opere de artă desăvârșite ca realizare artistică, opere care să-l ajute pe om să atingă idealul frumuseții morale.

Temele predilecte romanticilor sunt:

• iubirea, natura, istoria, folclorul autohton, condiția omului de geniu, moartea, singurătatea, revolta împotriva condiției umane

• temele și motivele specifice artei Antichității adaptate realităților vremii

• parvenitismul, avariția, imoralitatea, singurătatea etc., iar motivele – parvenitul, avarul, zgârcitul.

Caracteristicile generale ale literaturii romantice sunt

• -prezența eului liric în textele literare, subiectivitatea trăirilor

  exprimarea cu prioritate a sentimentului și sensibilității

  -libertatea creației

  -întoarcerea spre trecut

  -îmbogățirea limbajului poetic cu regionalisme, neologisme și stilistic

• -imitarea naturii în aspectele esențiale ale omului și ale vieții, după modelul antic;

  -cadrul de desfășurare a ceea ce gândesc și înfaptuiesc personajele este unul decorativ, rece și indiferent

  -necesitatea de a realiza o armonie internă a operei

  obligația de a nu amesteca genurile și de a respecta principiul verosimilității;

Nuvela istorică "Alexandru Lăpușneanul" este de factură romantică deoarece, în ce privește personajele, acestea

• -sunt excepționale, surprinse in situatii excepționale, aflate în antiteză

  -sunt alcătuite din "lumini" și "umbre" (Lăpușneanul este un amalgam complex de calități și defecte)

• personajele nu sunt dominate de rațiune, ci de imaginație și de sentimente.

Sursa de inspirație a nuvelei este

• "Istoria ieroglifică" de Dimitrie Cantemir

• "O samă de cuvinte" de Ion Neculce

• 'Letopisețul Țării Moldovei' de Grigore Ureche

Capitolul I al nuvelei "Alexandru Lăpușneanul" are ca motto

• „Daca voi nu ma vreți, eu va vreu…”

• „Ai sa dai sama, Doamnă!…”

• „Capul lui Moțoc vrem…”

• „De ma voi scula, pre mulți am să popesc și eu…”

„Capul lui Moțoc vrem…” sunt cuvintele

• lui Alexandru Lăpușneanul, care era dornic să scape de boierul ipocrit

• văduvei unui boier ucis de Alexandru Lăpușneanul

• țăranilor nemulțumiți, veniți să se plângă la curte de asupririle boierilor

Perspectiva narativă este

• subiectivă întrucât se povesteşte la persoana I, iar naratorul se implică afectiv în relatare;

• obiectivă, narațiunea realizându-se la persoana a III-a, amintind, prin concizie, de relatarea cronicarilor

Modalitățile de caracterizare a personajului principal sunt

• directe (de către narator, de către alte personaje, autocaracterizare)

• indirecte (prin fapte, limbaj, atitudini, comportament, relații cu alte personaje, gesturi, ținută, vestimentație)

• atât directe cât și idirecte

În ce privește raportul realitate-ficțiune,

• autorul respectă, îndeaproape, informațiile din letopisețul lui Grigore Ureche, unde se relatează inclusiv faptele celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpușneanul

• autorul a modificat unele date istorice pentru a sublinia două tipuri umane: boierul trădător și tiranul sângeros