DREPT PROCESUAL CIVIL-DEFINITIV

Reclamantul AA îl cheamă în judecată pe pârâtul BB, solicitând obligarea acestuia să-i restituie

suma de 425.000 de lei, remisă acestuia cu titlu de împrumut și obligarea pârâtului la plata

cheltuielilor de judecată. În cursul desfășurării procesului în fața primei instanțe, reclamantul AA

încheie cu CC un contract de cesiune a dreptului de creanţă litigios. În aceste condiții:

• judecata va continua cu părțile inițiale;

• cesionarul CC este obligat să intervină în cauză sau poate să fie introdus la cerere sau din oficiu, instanța

  urmând să decidă, după împrejurări și ținând seama de poziția celorlalte părți din proces, dacă cedentul

  AA va rămâne sau va fi scos din proces;

• dacă instanța va decide introducerea în cauză a cesionarului CC și scoaterea din cauză a cedentului

  reclamant AA, atunci CC va putea obține readministrarea tuturor probelor deja administrate până la

  introducerea sa în cauză.

Reclamanta AA îl cheamă în judecată pe pârâtul BB, pe calea ordonanței președințiale, solicitându-i

să-i permită de urgență accesul în imobilul proprietate comună, din care pârâtul, pe fondul stării de

ebrietate, a izgonit-o împreună cu cei doi copii minori, fără a le permite să ia din imobil niciun fel de

lucruri necesare (haine, rechizite ale copiilor etc.). Între părți se poartă un proces de divorț, în care sa

solicitat și partajul bunurilor comune. În aceste condiții:

• ordonanța va putea fi dată, în condiţiile legii, și fără citarea părților;

• la cererea reclamantei, instanța poate dispune ca executarea ordonanței să se facă fără somație sau fără

  trecerea vreunui termen;

• în cazul admiterii cererii, pârâtul va putea ataca hotărârea cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare,

  ținând seama că judecata s-a făcut fără citarea părților.

Prin cererea de chemare în judecată, AA solicită obligarea lui BB la repararea prejudiciului de

imagine pe care BB i l-a produs prin publicarea de afirmații jignitoare și defăimătoare cu privire la

AA, pe platformele de socializare. Pârâtul BB depune întâmpinare prin care solicită respingerea

cererii ca neîntemeiată. În cauză, sunt administrate mijloacele de probă solicitate de părți și

încuviințate de instanță. Ulterior constatării de către instanță a încheierii cercetării judecătorești,

reclamantul AA formulează o cerere de renunţare la drept depusă la dosarul cauzei, arătând că

renunță la dreptul pretins, respectiv la cel de a solicita daune-interese pentru acoperirea

prejudiciului afirmat. Pârâtul arată că se opune acestei cereri întrucât aceasta a fost formulată

ulterior primului termen de judecată și, concomitent, solicită instanței ca, în cazul în care va

soluționa cauza în baza actului de voință al reclamantului, să-l oblige pe acesta din urmă la

achitarea tuturor cheltuielilor de judecată pe care pârâtul a fost nevoit să le efectueze datorită

procesului inițiat de reclamant. Cu privire la cererea de renunțare la drept, instanța:

• va respinge cererea de renunțare la drept, întrucât este depusă ulterior primului termen de judecată, iar

  pârâtul și-a exprimat dezacordul față de acest act de dispoziție al reclamantului;

• va lua act de cererea de renunțare la drept și va pronunța o hotărâre în baza acesteia, întrucât poate fi

  formulată în tot cursul procesului, urmând a se pronunța și asupra cheltuielilor de judecată solicitate de

  către pârât;

• va lua act de cererea de renunțare la drept și va pronunța o hotărâre în baza acesteia, chiar dacă pârâtul șia

  exprimat dezacordul față de aceasta.

Hotărârea de partaj pronunţată în procedura partajului judiciar:

• are efect declarativ de drepturi;

• are efect constitutiv de drepturi;

• este supusă numai recursului.

În cazul procedurii evacuării din imobilele folosite sau ocupate fără drept:

• cererea de evacuare se judecă fără citarea părților, în toate cazurile, datorită celerității pe care o presupune

  această procedură;

• hotărârea de evacuare este executorie și poate fi atacată numai cu apel;

• cererea de evacuare se judecă de urgență, în ședință publică.

Reclamantul AA a introdus, la Judecătoria X, o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului BB la

plata cheltuielilor de judecată, reprezentate de onorariul avocațial, făcute de AA în legătură cu un alt

dosar soluționat de Tribunalul X (hotărâre rămasă definitivă prin neapelare).

În acest caz:

• având în vedere că cererea care a făcut obiect al dosarului soluționat prin hotărârea Tribunalului X era

  scutită de la plata taxei judiciare de timbru (era un litigiu de muncă), este scutită de la plata taxei de timbru și

  cererea depusă la Judecătoria X;

• competența se determină după valoarea pretențiilor reprezentate de cheltuielile de judecată solicitate de

  AA, cererea nefiind, în mod necesar, de competența Tribunalului X;

• instanța competentă va putea admite în parte cererea lui AA dacă apreciază că onorariul avocațial este

  vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ce a făcut obiect al dosarului soluționat

  de Tribunalul X ori cu activitatea desfășurată de avocat în cauza respectivă, ținând cont de circumstanțele

  acesteia.

Creditoarea A S.R.L., cu sediul în Municipul X, depune la Biroul Executorului Judecătoresc CC, o

cerere de executare silită, în baza unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească

prin care debitorul BB a fost obligat să îi plătească o sumă de bani, reprezentând contravaloarea

serviciilor prestate de creditoare în temeiul unui contract. Executorul judecătoresc solicită

încuviințarea executării silite cu privire la suma indicată în hotărârea judecătorească, precum și

pentru dobânda legală (care nu era indicată în titlul executoriu), calculată la suma datorată începând

cu data scadenței obligației de plată, conform contractului încheiat între părți. În acest caz:

• cererea de încuviințare a executării silite se va soluționa cu citarea părților;

• instanța va admite în parte cererea de încuviințare a executării silite, numai pentru sumele indicate în

  hotărârea judecătorească ce reprezintă titlul executoriu;

• creditorul va putea obține obligarea debitorului la plata dobânzii legale printr-o cerere separată adresată

  instanței de executare, care va fi soluționată cu citarea părților.

Creditoarea A S.R.L. (profesionist) introduce, la Judecătoria X, o cerere de ordonanță de plată

împotriva debitorului BB (consumator), prin care solicită obligarea acestuia din urmă la plata unei

sume de bani reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie mobilă și penalități de întârziere.

La primul termen de judecată, se prezintă BB, reprezentat prin avocat, care depune la dosarul

cauzei întâmpinare și împuternicire avocațială. Prin întâmpinare este invocată excepția

necompetenței teritoriale a Judecătoriei X, arătându-se că, anterior formulării cererii de chemare în

judecată, BB și-a stabilit domiciliul în localitatea Y (aflată în circumscripția Judecătoriei Y), aspect

ce rezultă din cartea de identitate a acestuia. În acest caz:

• instanța va constata că excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată tardiv și, prin urmare, o va

  pune în discuția contradictorie a părților;

• excepţia necompetenței teritoriale este invocată tardiv de către pârâtul BB;

• după punerea excepției în dezbaterea contradictorie a părților, Judecătoria X își va declina competența

  către Judecătoria Y, prin hotărâre nesupusă niciunei căi de atac.

Reclamantul AA introduce, în contradictoriu cu pârâtul BB, o cerere de ieșire din indiviziune (partaj

succesoral) având ca obiect un imobil situat în localitatea X, a cărui valoare impozabilă este, potrivit

certificatului de atestare fiscală depus la dosarul cauzei, de 250.000 lei. În acest caz:

• competența teritorială aparține, în toate cazurile, instanței în a cărei circumscripție se află imobilul, respectiv

  Judecătoriei X;

  ;

• competența materială revine, în primă instanță, judecătoriei, neavând relevanță valoarea impozabilă a

  imobilului, stabilită potrivit legislației fiscale

• în cazul în care calitatea de comoștenitor revine și lui CC, care nu este parte în proces, iar instanța pune în

  discuția părților necesitatea introducerii în cauză a acestuia, însă nici AA, nici BB nu înțeleg să solicite

  introducerea în cauză a lui CC, instanța va respinge cererea de partaj fără a se pronunța pe fond.

AA introduce o contestație în anulare împotriva unei decizii a Tribunalului X, prin care a fost respins

apelul pe care l-a formulat într-un litigiu în materia protecţiei consumatorilor având ca obiect

constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în contractul încheiat de AA (consumator) cu

Societatea B S.R.L (profesionist). În motivarea contestației, contestatorul AA arată că dezlegarea

dată apelului este rezultatul unei erori materiale.

În acest caz:

• Contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă, decizia Tribunalului X putând fi atacată, potrivit legii, cu

  recurs;

• contestația în anulare este de competența Tribunalului X, care o va soluționa printr-o decizie care nu este

  susceptibilă nici de apel, nici de recurs;

• Societatea B S.R.L. are obligația de a depune întâmpinare cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de

  judecată stabilit pentru soluționarea contestației în anulare.