Problematizarea este o variantă modernă a conversației euristice.

Profesorul care încurajează elevii să rezolve probleme este este caracterizat ca fiind non-directiv.

Problematizarea nu este considerată o metoda valoroasă deoarece nu orientează gândirea elevilor spre rezolvarea independentă de problemelor.

Formarea priceperilor și a deprinderilor se realizează prin:

Precizați metoda de învățământ care poate constitui procedeu al metodelor de verificare orală:

Metoda 6-3-5 presupune formarea unor grupe de câte șase membri și se enunță trei idei care sunt îmbunătățite de ceilalți cinci membri.

Situaţii problematice se creează când elevii sunt solicitaţi să construiască ipoteze plauzibile pe baza cunoştinţelor însuşite anterior, în legătură cu rezolvarea unei probleme noi.

Pentru dobândirea capacității de rezolvare de probleme se pornește de la grade ușoare de complexitate și se reactualizează permanent cunoștințele dobândite anterior din rezolvarea altor probleme.

În ceea ce privește metoda „Turul galeriei”, membrii grupurilor vizitează galeria, examinează fiecare produs, adresează întrebări de clarificare ghidului și pot face comentarii, pot completa ideile sau pot propune alte soluții privind tema abordată.