Worksheetsdrept procesual penal
Total questions: 20
Worksheet time: 32mins
Este executorie hotărârea prin care prima instanță de judecată:
declară ședința nepublică, la cererea unui martor;
înlocuiește măsura controlului judiciar cu cea a arestării preventive;
dispune reabilitarea.
Asistența juridică este obligatorie întotdeauna:
când persoana vătămată are capacitate de exercițiu restrânsă;
la efectuarea percheziției domiciliare;
dacă suspectul este cercetat pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață
sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
Măsura arestării preventive:
nu poate fi dispusă față de un minor;
se revocă la pronunțarea în primă instanță a unei hotărâri de condamnare cu suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere;
este verificată din oficiu, în tot cursul judecății, până la pronunțarea hotărârii, dar nu mai târziu de 60 de zile.
Instanța de apel:
poate agrava situația inculpatului, în toate situațiile în care în cauză a fost formulat apel de procuror;
examinează cauza prin extindere și cu privire la părțile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se
referă, putând hotărî și în privința lor, fără să poată crea acestor părți o situație mai grea;
poate înlătura efectul suspensiv al apelului declarat în termen.
Măsura preventivă a controlului judiciar:
poate fi dispusă, pe parcursul urmăririi penale, numai de procuror;
încetează de drept dacă, în faza de cameră preliminară, judecătorul a dispus restituirea cauzei la procuror;
se poate lua, de către instanța de judecată, pe o durată inițială care nu poate depăși 60 de zile.
În cazul în care, pe parcursul judecății de primă instanță la un tribunal, se schimbă încadrarea
juridică a faptei din tentativă la omor în infracțiunea de lovire sau alte violențe:
tribunalul rămâne competent să judece cauza și sub noua încadrare juridică;
încheierea prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice poate fi atacată separat cu contestație;
judecătorul care a dispus schimbarea de încadrare devine incompatibil și trebuie să formuleze declarație de
abținere.
Atunci când admite o plângere împotriva unei soluții de clasare care fusese dispusă înainte de
punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate:
să înlocuiască soluția de clasare cu o soluție de renunțare la urmărirea penală;
să schimbe temeiul de drept al soluției de clasare;
să dispună punerea în mișcare a acțiunii penale.
Calea de atac a contestației poate fi exercitată:
împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a confirmat soluția de renunțare la
urmărirea penală;
împotriva ordonanței prin care procurorul a luat măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor
suspectului;
împotriva sentinței prin care prima instanță și-a declinat competența.
În ipoteza în care persoana care a suferit o vătămare ca urmare a unei infracțiuni de tâlhărie
încunoștințează în scris organul judiciar că nu dorește să participe la procesul penal, este adevărat
că:
ea va putea fi audiată ca martor în proces;
ea va putea fi audiată ca persoană vătămată în proces;
ea nu va putea fi audiată în proces.
Prin ordonanță, procurorul dispune clasarea cauzei față de inculpatul A, sub aspectul săvârșirii
infracțiunii de amenințare, ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale. Împotriva soluției
de clasare formulează plângere partea civilă X, care este respinsă de procurorul ierarhic superior
celui care a dispus clasarea. Ulterior, partea civilă X formulează plângere împotriva soluției de
clasare la judecătorul de cameră preliminară. Prin încheiere, judecătorul de cameră preliminară
admite plângerea, desființează soluția atacată și dispune începerea judecății. În această situație:
inculpatul A poate face contestație cu privire la dispoziția de începere a judecății, în termen de 3 zile de la
inculpatul A poate face contestație cu privire la dispoziția de începere a judecății, în termen de 3 zile de la
comunicarea încheierii;
judecătorul care a admis plângerea este incompatibil să exercite funcția de judecată în aceeași cauză;
cu ocazia dezbaterilor în faza de judecată în primă instanță, procurorul de ședință va fi obligat să pună
concluzii de încetare a procesului penal pe temeiul prescripției răspunderii penale.
În cursul urmăririi penale inculpatul A este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de
înșelăciune, prevăzută de art. 244 C.pen. Inculpatului nu îi este asigurată asistența de către un
avocat, cu toate că este arestat într-o altă cauză. La momentul trimiterii în judecată prin rechizitoriu,
inculpatul își angajează un avocat, care poate invoca nulitatea absolută determinată de lipsa
asistenței juridice obligatorii a inculpatului în faza de urmărire penală:
numai până la închiderea procedurii în cameră preliminară;
în orice stare a procesului;
în etapa contestației în procedura de cameră preliminară, chiar dacă nu a ridicat-o în fața judecătorului de
cameră preliminară de la instanța sesizată cu rechizitoriul.
Pe rolul judecătoriei este înregistrat un dosar în care inculpatul X a fost trimis în judecată pentru
săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevazută de art. 193 C.pen. În dosar, persoana
vătămată Z s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 lei, reprezentând contravaloarea
prejudiciul moral și material produs prin fapta inculpatului. Sunt corecte următoarele afirmaţii:
dacă îl condamnă pe inculpatul X, instanţa este obligată să rezolve şi acţiunea civilă;
dacă Z îşi retrage plângerea prealabilă, instanţa va respinge acţiunea civilă;
dacă instanța admite acțiunea civilă, poate decide să îi acorde lui Z despăgubiri în valoare de numai 50.000
lei.
În cursul urmăririi penale, inculpatul B este arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de
tâlhărie urmată de moartea victimei, faptă prevăzută și pedepsită de art. 235 C.pen. În timpul în care
inculpatul se afla în stare de arest preventiv, judecătorul de drepturi și libertăți emite, la propunerea
procurorului, un mandat de percheziție la domiciliul inculpatului, întrucât există suspiciunea
rezonabilă că în acest loc se găsesc probe ce au legătură cu infracțiunea de tâlhărie. Sunt adevărate
următoarele afirmații:
la ședința la care s-a autorizat percheziția a fost obligatorie citarea și participarea inculpatului arestat B;
la efectuarea percheziției domiciliare este obligatorie prezența unui avocat care să asigure apărarea
inculpatului B;
organele judiciare care efectuează percheziția au obligația de a ridica de la domiciliul inculpatului și
cantitatea de 250 g de cocaină găsită cu acest prilej, chiar dacă nu au niciun indiciu că această probă ar
avea legătură cu infracțiunea de tâlhărie.
Prin sentință, Tribunalul Dolj a dispus condamnarea inculpatului A la pedeapsa închisorii de 21 de
ani, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 188
alin. (1) C.pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. b) C.pen. A fost admisă și acțiunea civilă formulată de
partea civilă X, fiind obligat inculpatul la despăgubiri de 100.000 lei în favoarea acesteia. Împotriva
sentinței au declarat apel inculpatul, atât pe latură penală cât și pe latură civilă, și partea civilă, pe
latură civilă, fără însă ca vreunul dintre apeluri să fie motivat. În cursul judecării apelurilor, la
termenul din 20.04.2022, apelantul parte civilă X a solicitat Curții de Apel Craiova, ca instanță de
apel, instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale
inculpatului până la concurența sumei de 100.000 lei, cu motivarea că a primit o scrisoare de la
inculpat în care acesta îi arată că nu va obține nimic din despăgubirile acordate de prima instanță
deoarece își va vinde toate bunurile pe care le deține. Instanța de apel:
se va pronunța asupra cererii de instituire a sechestrului asigurator prin încheiere, care poate fi atacată cu
contestație;
nu poate respinge cererea de instituire a sechestrului asigurător pe motiv că, dacă ar admite-o, ar crea
inculpatului A o situație mai grea în propria cale de atac;
va respinge cererea de instituire a măsurii asigurătorii, dat fiind că apelurile, nefiind motivate, sunt nule și,
prin urmare, instanța de apel nu a fost legal învestită
Inculpatul X, trimis în judecată prin rechizitoriu pentru o infracțiune de înșelăciune, invocă în fața
judecătorului de cameră preliminară împrejurarea că, cu prilejul audierii de către organele de
cercetare penală, a fost bătut de polițiști pe motiv că nu este sincer și nu spune ”tot adevărul”. În
sprijinul afirmațiilor sale, inculpatul depune la dosar un certificat medico-legal care atestă existența
urmelor de violență și solicită judecătorului constatarea nulității declarației pe care a dat-o în cursul
urmăririi penale și excluderea acesteia din dosar.
Judecătorul de cameră preliminară:
va respinge solicitarea, deoarece obiectul judecății nu este reprezentat de existența violențelor din partea
organelor de cercetare penală, ci de infracțiunea de înșelăciune;
nu poate dispune restituirea cauzei la procuror cu dispoziția ca acesta să clarifice modul în care a fost
obținută declarația inculpatului X și să comunice dacă menține sau exclude acest mijloc de probă;
poate dispune audierea organelor de cercetare penală pentru a se stabili legalitatea modului în care a fost
obținută, în cursul urmăririi penale, declarația inculpatului X.
Inculpatul X a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art.
289 C.pen. Prima instanță a dispus achitarea inculpatului pe temeiul prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. b)
teza I C.proc.pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală), motivând că inculpatul nu avea atribuții
de serviciu care să îi permită îndeplinirea actului pentru care a primit suma de bani, chiar dacă a
susținut față de mituitor că ar avea asemenea atribuții. Împotriva sentinței, inculpatul X este
singurul care a declarat apel. În acest caz, instanța de apel:
va respinge apelul inculpatului ca inadmisibil, întrucât sentința de achitare este o soluție favorabilă pentru
acesta;
nu va putea, pe parcursul judecării apelului, să admită cererea procurorului de schimbare a încadrării
juridice a faptei din infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de înșelăciune și nu va putea dispune
condamnarea inculpatului pentru această din urmă infracțiune;
nu va putea să constate că, în realitate, inculpatul avea atribuții de serviciu care îi permiteau îndeplinirea
actului pentru care a primit suma de bani și nu va putea dispune condamnarea inculpatului pentru
infracțiunea de luare de mită.
Prin rechizitoriu, inculpatul X a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, sub aspectul
săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) C.pen. raportat la art. 188
alin. (1) C.pen. Până la termenul ce urmează a fi fixat pentru soluționarea eventualelor cereri și
excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării
actelor de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară trebuie să aibă în vedere dispozițiile
legale privitoare la:
verificarea măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară;
procedura audierii anticipate a persoanei vătămate;
asistența juridică obligatorie a inculpatului în procedura de cameră preliminară.
În cauză se desfășoară judecata de primă instanță într-un dosar având ca obiect săvârșirea de către
inculpatul X, aflat în stare de libertate, a unei infracțiuni de distrugere calificată, pentru care
pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 7 la 15 ani. La primul termen de judecată se
prezintă numai avocatul desemnat din oficiu pentru inculpatul X, acesta din urmă fiind lipsă deși se
constată că a fost legal citat. Avocatul din oficiu învederează că nu a luat legătura cu inculpatul X,
pe care nu îl cunoaște. La următorul termen de judecată, având în vedere dispoziția instanței,
inculpatul X este adus pe baza unui mandat de aducere. La acest termen, inculpatul solicită
acordarea unui nou termen pentru angajarea unui avocat, iar instanța admite această cerere,
atrăgând atenția inculpatului că este singurul termen pe care îl acordă pentru angajarea unui
apărător. La următorul termen de judecată inculpatul X nu se mai prezintă, iar la dosarul cauzei nu
este depusă nicio împuternicire avocațială. Sunt corecte următoarele afirmații:
delegația avocatului din oficiu nu va înceta chiar dacă inculpatul X a solicitat termen pentru angajarea unui
avocat ales;
este obligatorie emiterea unui nou mandat de aducere față de inculpatul X;
inculpatul X nu va mai fi citat pentru următorul termen întrucât are termen în cunoștință.
Inculpatul X a fost trimis în judecată, prin rechizitoriu, sub aspectul comiterii unei infracțiuni de
lovire și alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C.pen., reținându-se că, aflându-se în trafic pe o
arteră aglomerată, a provocat o altercație cu șoferul unui alt autoturism, aplicându-i acestuia mai
multe lovituri. Dosarul se află în faza judecății de primă instanță. Deși a fost legal citat, inculpatul nu
s-a prezentat, nejustificat, la primele trei termene de judecată fixate în cauză și nici nu a fost
posibilă punerea în executare a mandatului de aducere emis, acesta nefiind găsit la adresa de
domiciliu, motiv pentru care prima instanță a dispus începerea cercetării judecătorești în procedura
de drept comun și a citat martorii din rechizitoriu. După încă două termene de judecată, la care o
parte din martori au fost audiați, inculpatul X se prezintă și formulează în fața instanței o serie de
cereri. Întrucât a fost deja începută cercetarea judecătorească de drept comun, apreciați că instanța
va respinge următoarele cereri ale inculpatului X:
cererea ca judecarea cauzei să se facă potrivit procedurii simplificate a recunoașterii învinurii;
cererea de a fi administrate probe noi, suplimentare celor din rechizitoriu;
cererea de declinare a cauzei pe motiv că instanța sesizată nu este competentă teritorial;
Un echipaj de jandarmi, aflat în patrulare pe timp de noapte conform atribuțiilor prevăzute de lege,
surprinde în flagrant pe făptuitorul A care, aflat pe o stradă lăturalnică, lovește persoana vătămată X
și îi sustrage un lanț de aur de la gât. Echipajul de jandarmi:
are dreptul de a-l prinde pe făptuitorul A și de a-l prezenta de îndată organelor de urmărire penală;
are dreptul să dispună reținerea făptuitorului A pentru o perioadă de 24 de ore;
are obligația să întocmească un proces verbal despre împrejurările constatate
