Verbul (clasa a VI-a)

Verbul

Multiple Choice

Verbul este

• o parte de vorbire.

• o parte principală de propoziție.

• o parte secundară de propoziție.

Multiple Choice

Verbul exprimă

• denumiri de ființe, lucruri, fenomene ale naturii.

• trăsături ale unor obiecte.

• acțiunea, starea sau existența.

• numere.

Verbul este partea de vorbire care arată acțiunea, starea sau existența.

Multiple Choice

Verbul „am” din enunțul „Am multe pisici la țară.” este

• predicativ.

• auxiliar.

Multiple Choice

Verbul „ai” din enunțul „Ai încercat noul aparat de cafea?” este

• predicativ.

• auxiliar.

După capacitatea de predicație, verbele pot fi:
1. predicative - pot forma singure predicat (Am niște ghete noi.)
2. nepredicative - nu pot forma singure predicat (Nu am ales culoarea încă.)

Verbele auxiliare = verbe nepredicative care ajută la formarea unor moduri și timpuri.

Verbele auxiliare din limba română sunt:
1. a avea - ajută la formarea perfectului compus, modul indicativ (exemplu:
2. a vrea - ajută la formarea viitorului standard și a viitorului anterior, modul indicativ (exemple:
3. a fi - ajută la formarea viitorului anterior, modul indicativ (exemplu:

Funcția sintactică = rolul îndeplinit de o parte de propoziție în cadrul enunțului.

Verbele predicative au funcția sintactică de predicat verbal.

Fill in the Blanks

Modul verbal care arată o acțiune sigură, reală se numește

Fill in the Blanks

Modul verbal care exprimă o acțiune posibilă sub forma unui ordin, a unei porunci, a unui sfat se numește

Modul este forma pe care o ia verbul pentru a arăta cum consideră vorbitorul acțiunea:
1. indicativ - acțiune sigură, reală;
2. imperativ - acțiune posibilă, realizabilă.

Multiple Choice

În enunțul „Rezolv problemele pe care le-ai creat și încerc a-mi păstra calmul și a termina cât mai repede.” există

• un verb la timpul prezent.

• un verb la timpul prezent și unul la timpul perfect compus.

• doar verbe la timpul prezent.

• două verbe la timpul prezent și unul la timpul perfect compus.

Modul indicativ. Timpuri

Prezentul arată o acțiune desfășurată în momentul vorbirii.


Conjugă verbul „a scrie” la prezent!

Multiple Choice

Verbele din enunțul „Stăteam și așteptam în stație și mă gândeam de ce nu venea autobuzul mai repede.” sunt la timpul

• prezent.

• perfect compus.

• imperfect.

• mai-mult-ca-perfect.

Imperfectul:
- ilustrează o acțiune trecută desfășurată în același timp cu altă acțiune trecută, având valoare durativă
- sunete specifice: -a- și -ea-


Conjugă verbul „a voi” la imperfect!

Fill in the Blanks

Verbele din enunțul „Am pus legumele pe farfurie, am preparat sosul, apoi am turnat sosul peste legume.” sunt la timpul

Perfectul compus:
- exprimă o acțiune trecută și terminată în momentul vorbirii
- alcătuit din formele verbului auxiliar „a avea” + participiul verbului de conjugat

Conjugă verbul „a exclude” la perfect compus!

Multiple Choice

Timpul verbelor din enunțul „Scrisei cât putui, dar mă plictisii și renunțai.” este

• imperfectul.

• perfectul simplu.

• perfectul compus.

• mai-mult-ca-perfectul.

Perfectul simplu:
- indică o acțiune trecută și terminată
- are același sens cu perfectul compus, fiind însă mai rar folosit
- sunete specifice: -a-, -u-, -se-, -i-, -â-



Conjugă verbul „a dormi” la perfectul simplu!

Multiple Choice

Al doilea verb din enunțul „Am reținut ce îmi spuseseși.” este la timpul

• mai-mult-ca-perfect.

• perfect simplu.

• imperfect.

• perfect compus.

Mai-mult-ca-perfectul:
- arată o acțiune trecută și terminată înaintea altei acțiuni trecute
- sunete specifice: -se-




Conjugă verbul „a pune” la mai-mult-ca-perfect!

Fill in the Blanks

Forma corectă a verbului „a plânge” la mai-mult-ca-perfect, persoana a II-a, numărul singular este

Multiple Choice

Verbele din enunțul „Vom valorifica toate resursele și vom realiza cel mai bun proiect.” sunt la timpul

• prezent.

• viitor standard.

• viitor anterior.

• perfect simplu.

Viitorul standard:
- indică o acțiune viitoare
- pentru limba scrisă, este alcătuit din formele verbului auxiliar „a vrea” + infinitivul verbului de conjugat

- pentru limba vorbită, are două forme:
1. prezentul verbului „a avea” + o formă cu „să” a verbului de conjugat
2. o + o formă cu „să” a verbului de conjugat



Conjugă verbul „a privi” la viitor standard!

Fill in the Blanks

Primul verb din enunțul „Voi fi scăpat de griji când vom merge la cinema împreună.” este la timpul

Viitorul anterior:
- exprimă o acțiune viitoare terminată înaintea altei acțiuni viitoare
- alcătuit din formele verbului auxiliar „a vrea” + verbul auxiliar „a fi” + participiul verbului de conjugat

Conjugă verbul „a porni” la viitor anterior!

Viitorul în trecut:
- indică o acțiune din trecut, dar care în acel moment reprezenta o faptă viitoare, încă nerealizată
- alcătuit din imperfectul verbului „a avea” + o formă cu „să” a verbului de conjugat: După ce am intrat, aveam să găsesc musafirii în living.

Fill in the Blanks

Forma verbului „a decide” la viitor în trecut, persoana a III-a, numărul plural este

Modul imperativ

• exprimă un ordin, un îndemn, o rugăminte etc.

• are doar persoana a II-a, singular și plural

• forma afirmativă: Păstrează! Păstrați!

• forma negativă:

  • singular: nu + infinitiv: Nu păstra!

  • plural: nu + forma afirmativă: Nu păstrați!

Fill in the Blanks

Formele verbului „a mișca” la imperativ negativ sunt

Fill in the Blanks

Formele verbului „a fi” la imperativ, persoana a II-a, singular sunt

​Formele verbale nepersonale

• nu indică atitudinea vorbitorului față de acțiune

• nu își modifică forma în funcție de persoană

• nu pot fi predicate

Multiple Choice

„A scrie”, „a doborî”, „a alege”, „a simți” sunt forme de

• perfect compus.

• infinitiv.

• viitor standard.

• participiu.

​1. Infinitivul

• prima formă din dicționar a verbului

• apare cu sau fără prepoziția „a” înainte

• exemple:

Multiple Choice

„Petrecut”, „luat”, „scris”, „ales” sunt forme de

• infinitiv.

• participiu.

• prezent.

• imperfect.

​1. Participiul

• indică o acțiune suferită de un obiect

• are valoare verbală când ajută la formarea unor moduri și timpuri

• exemplu:

• devine adjectiv când determină un substantiv

• exemplu: