wayground logo

Free Printable Worksheets

NEW

Font size

S
M
L
XL
Worksheets

examen drept penal taxa I

Total questions: 40

Worksheet time: 20mins

Name
Class
Date
1.

Principiile generale ale dreptului penal sunt:

a)

principiul legalității, caracterului personal al răspunderii penale, individualizării pedepsei penale

b)

principiul legalitășii, umanismului, democratismului

c)

principiul umanismului, vinovăției, democratismului

d)

principiul legalității, individualizării răspunderii și pedepsei penale

2.

Legea penală a RM constituie:

a)

actul normativ, adoptat de organul legislativ suprem care cuprinde norme de drept ce stabilesc principiile generale și speciale ale DP, determină faptele ce constituie infracțiuni și prevede pedepsele ce se aplică infractorilor

b)

actul normativ, aprobat de către organul executiv, alcătuit din norme juridice, care determină faptele care constituie infracțiuni și stabilește sancțiunile aplicate infractorilor

c)

actul legislativ care conține norme juridico-penale ce definesc infracțiunile și stabilesc competența organelor de aplicare a legii

d)

actul juridic adoptat de Curtea Supremă de Justiție, care prevede pedepsele penale aplicate persoanelor care au săvârșit infracțiuni

3.

Legea penală intră în vigoare din momentul:

a)

adoptării de către Parlamentul RM

b)

indicat în textul legii sau din momentul publicării în MO al RM

c)

promulgării legii de către Președintele RM

d)

comiterii de către infractor a infracțiunii prevăzute în Codul penal

4.

Cunoaștem următoarele tipuri de dispoziții ale normei juridico-penale:

a)

administrative, regulatorii, de trimitere, simple, date de procuror, penale.

b)

simple, descriptive (definitorii), de trimitere, de blanchetă, combinate.

c)

generale, speciale, combinate, de blanchetă, ilegale, de trimitere.

d)

relativ determinate, absolut determinate, simple, de trimitere, speciale.

5.

Are efect retroactiv legea penală care:

a)

înlătură caracterul infracțional al faptei, ușurează pedeapsa sau în alt mod ameliorează situația persoanei care a comis infracțiunea

b)

era în vigoare pînă la momentul comiterii faptei infracționale

c)

este mai blândă și își extinde efectul asupra faptelor comise după intrarea în vigoare

d)

înrăutățește situația persoanei și prevede pedepse mai dure

6.

Legea penală se aplică în spațiu în conformitate cu următoarele principii:

a)

teritorialității, cetățeniei, realității, universalității, extradării sau neextradării infractorilor

b)

legalității, universalității, internaționalității, reciprocității

c)

cetățeniei, retroactivității, realității, universalității

d)

teritorialității, inviolabilității, integrității, extradării cetățenilor RM

7.

Interpretarea legii penale după subiectul care o efectuiază poate fi:

a)

extensivă, restrictivă, logică

b)

legislativă, judiciară, doctrinară

c)

istorică, legală, oficială

d)

gramaticală, științifică, sistematică

8.

Trăsăturile de bază ale infracțiunii sunt:

a)

pericolul social, vinovăția, daunele cauzate, subiectul infracțiunii

b)

prejudiciabilitatea, vinovăția, ilegalitatea penală, pasibilitatea de pedeapsă

c)

vinovăția, prevederea în legea penală, pedeapsa cu inchisoare, ilegalitatea

d)

gravitatea, periculozitatea penală, cauzarea de daune, pedepsibilitatea

9.

Infracțiunea este definită ca fiind:

a)

o faptă (acțiune sau inacțiune), prejudiciabilă, săvârșită cu vinovăție, prevăzută în legea penală și pasibilă de pedeapsă penală

b)

o abatere disciplinară sau contravenție, social periculoasă, ilegală și pasibilă de pedeapsa penală

c)

o faptă (acțiune sau inacțiune), comisă din întâmplare de către o persoană vinovată care cauzează daune altor persoane

d)

o faptă (acțiune sau inacțiune) urmată de daune cauzate victimei pentru care legea prevede sancțiuni de drept penal

10.

Obiectul infracțiunii reprezintă:

a)

bunurile și alte valori care sunt sustrase de la victimă

b)

valorile sociale și relațiile sociale formate în jurul acestora care sunt prejudiciate prin fapta infracțională

c)

entitățile materiale și nemateriale la care atentează persoanele care săvârșesc infracțiuni

d)

relațiile sociale dintre oameni care sunt puse în pericol prin săvârșirea infracțiunilor

11.

Distingem următoarele tipuri/modalități ale obiectului juridic al infracțiunii:

a)

general, generic sau de grup, nemijlocit (de bază sau suplimentar)

b)

actele juridice, urmările criminale, nemijlocit

c)

daunele cauzate de către infractor relațiilor sociale și valorilor sociale

d)

general, special, material, nemijlocit

12.

Obiectul material al infracțiunii îl constituie:

a)

drepturile patrimoniale, relațiile sociale, valorile sociale

b)

bunurile ce urmează a fi produse și veniturile ratate ale victimei

c)

instrumentele și mijloacele de comitere a infracțiunii

d)

entitățile materiale ce constituie premise, condiții sau mărturii ale existenței relațiilor sociale prin intermediul cărora se dăunează obiectul juridic al infracțiunii

13.

Trăsăturile/semnele laturii obiective a infracțiunii sunt:

a)

fapta (acțiunea sau inacțiunea), urmările prejudiciabile, legătura cauzală, semnele facultative

b)

fapta (acțiunea sau inacțiunea), urmările prejudiciabile, vinovăția, scopul infracțiunii

c)

subiectul, urmările prejudiciabile, metodele și circumstanțele comiterii infracțiunii

d)

atul de conduită al subiectului, urmările prejudiciabile, daunele aduse victimei, vinovăția

14.

Pentru a inputa făptuitorului comiterea infracțiunii prin inacțiune, acesta:

a)

trebuie să fie obligat de a acționa într-un anumit mod și să existe posibilitatea reală de a acționa

b)

trebuie să comită careva acțiuni infracționale și să fie responsabil din punct de vedere psihic

c)

trebuie să acționeze în mod necorespunzător și să fie tras la răspundere penală

d)

trebuie să nu îndeplinească acțiuni care nu sunt obligatorii pentru el

15.

Urmările prejudiciabile reprezintă:

a)

obiectele sau bunurile dobândite de infractor în rezultatul săvârșirii infracțiunii

b)

schimbările sau modificările prejudiciabile exprimate prin daunele reale cauzate obiectului infracțiunii sau generarea pericolului de prejudiciere a acestuia

c)

scopurile finale spre care tinde infractorul săvârșind infracțiunea

d)

consecințele juridice pe care le suportă infractorul (răspunderea și pedeapsa penală)

16.

Raportul/legătura cauzal/ă se stabilește între:

a)

fapta (acțiunea sau inacțiunea) prejudiciabilă săvârșită și urmările prejudiciabile survenite

b)

scopul și motivele infractorului și urmările reale care au survenit în rezultatul comiterii infracțiunii

c)

fapta comisă de infractor și mărimea daunelor suportate de către victimă

d)

modul de comitere a infracțiunii și acțiunile organului de urmărire penală

17.

Locul, timpul, metodele și mijloacele, circumstanțele săvârșirii infracțiunii constituie:

a)

semne obligatorii ale laturii obiective a infracțiunii

b)

semne facultative ale laturii subiective a infracțiunii

c)

semne facultative ale laturii obiective a infracțiunii

d)

semne obligatorii ale laturii subiective a infracțiunii

18.

Semnele facultative ale laturii obiective devin obligatorii în cazul:

a)

constatării lor de către organul de urmărire penală

b)

descrierii lor în dispoziția normei juridico-penale din PS a CP

c)

când infracțiunea a fost săvârșită într-un anumit loc sau într-un interval de timp stabilit

d)

cînd infractorul a utilizat anumite mijloace sau instrumente pentru comiterea infracțiunii

19.

Trăsăturile/semnele laturii subiective ale infracțiunii sunt:

a)

vinovăția, motivul, scopul, starea emoțională a infractorului în timpul comiterii infracțiunii

b)

subiectul infracțiunii, vinovăția sa, raportul cauzal dintre fapta subiectului și urmările prejudiciabile

c)

fapta, motivul, scopul și urmările infracțiunii

d)

atitudinea psihică a subiectului, scopul său și rezultatele infracțiunii

20.

Momentul intelectual al vinovăției prezumă:

a)

înțelegerea/conștientizarea de către subiect a caracterului prejudiciabil al faptei săvârșite ți posibilitatea de a prevedea caracterul prejudiciabil al urmărilor survenite și a raportului cauzal dintre faptă și urmări

b)

capacitatea de cunoaștere a fenomenelor naturii și nivelul dezvoltării psihice și morale ale subiectului

c)

nivelul inteligenții subiectului și reușitele sale academice

d)

capacitatea de ași conduce și direcționa propriile acțiuni în raport cu voința proprie

21.

Conținutul vinovăției ca semn al laturii subiective este format din:

a)

momentul intelectual și cel volitiv

b)

momentul emoțional și capacitatea de a răspunde pentru faptele comise

c)

atitudinea negativă a subiectului față de regulile de conviețuire socială

d)

buna știință a subiectului și conștientizarea caracterului prejudiciabil al faptei sale

22.

Vinovăția are următoarele forme:

a)

intenția directă și indirectă

b)

sineîncrederea exagerată și neglijența

c)

intenția și imprudența

d)

intenția spontană/subită și neglijența

23.

Intenția ca formă a vinovăției are următoarele modalități:

a)

directă, indirectă (eventuală), determinată, indeterminată, premeditată, subită (spontană), simplă, afectată

b)

directă, indirectă, neglijentă, ușurința penală, alternativă, specială

c)

alternativă, proprie, improprie, indirectă, subită, specială, sineîncredere exagerată

d)

naturală, legală, nobilă, decentă, conștientă, inconștientă

24.

Imprudența ca formă a vinovăției are următoarele modalități:

a)

sineîncrederea exagerată și neglijența

b)

neatenția și culpa

c)

ușurința penală și intenția directă

d)

lipsa de preveziune și cazul fortuit

25.

Infracțiiunea săvârșită cu două forme de vinovăție, în consecință se consideră:

a)

intenționată

b)

imprudentă

c)

caz fortuit

d)

vinovăție dublă

26.

Motivul și scopul infracțiunii sunt semne facultative ale laturii subiective doar în cazurile:

a)

când nu sunt prevăzute în dispoziția normei penale din PS a CP

b)

când nu sunt constatate de către organul de urmărire penală

c)

cînd influențează doar încadrarea juridică a faptei comise

d)

cînd nu se iau în calcul la stabilirea pedepsei penale

27.

Prin eroare sau greșeală în dreptul penal vom înțelege:

a)

cunoașterea/perceperea greșită sau eronată de către subiect a circumstanțelor reale juridice și/sau faptice în care a fost comisă fapta infracțională

b)

identificarera greșită a destinației bunurilor sau obiectelor dobândite în rezultatul comiterii infracțiunii

c)

inducerea în eroare a subiectului cu privire la competența organului de urmărire penală

d)

imaginația subiectului referitoare la drepturile sale în cadrul procesului penal

28.

Trăsăturile/semnele subiectului infracțiunii sunt:

a)

particularitățile psihologice și psihice, viziunile sale politice și sociale, responsabilitatea

b)

vârsta minimă cerută de lege, responsabilitatea, semnele speciale prevăzute în lege

c)

responsabilitatea, atitudinea subiectului față de normele juridice și regulile de conviețuire socială, starea familială

d)

studiile, vârsta minimă, antecedentele penale, motivele și scopurile infracțiunii

29.

Conform legii penale sunt recunoscute responsabile persoanele care au săvârșit infracțiuni:

a)

și care au capacitatea de a înțelege caracterul prejudiciabil al acțiunilor sau inacțiunilor sale, precum și capacitatea de ași manifesta voința și de ași dirija acțiunile

b)

și care sunt pasibile de a fi trase la răspundere penală și de ași executa pedeapsa într-un penitenciar

c)

și care au capacitatea de a răspunde în fața legii și de a suporta consecințele juridice aș

d)

și care au capacitatea de a organiza și realiza comiterea infracțiunii, responsabile de atingerea scopului infracțional

30.

Criteriul medical al iresponsabilității prezumă prezența la persoană:

a)

a unei boli psihice cronice, tulburări psihice temporare fie a unei altei stări patologice

b)

a unui certificat medical care atestă o boală cronică irecuperabilă

c)

a unei dereglări psihologice și alienații mintale

d)

a unei stări de afect care nu-i permite să reacționaze adecvat la situații faptice

31.

Calitățile speciale ale subiectului infracțiunii:

a)

trebuie să fie specificate nemijlocit în dispoziția legii sau să rezulte din interpretarea acesteia

b)

nu necesită a fi dovedite dacă organul de urmărire penală nu are acces la datele cu caracter personal ale subiectului

c)

sunt cerute pentru toți participanții la infracțiune, fără excepții

d)

constituie semne facultative ce caracterizează toți participanții la infracțiune, fără excepții

32.

Drept pregătire de infracțiune vor fi considerate:

a)

înțelegerea prealabilă de a săvârși infracțiunea, procurarea, fabricarea, adaptarea mijloacelor sau instrumentelor de comitere a infracțiunii, crearea intenționată, pe altă cale, a condițiilor pentru săvîrșirea acesteia

b)

fapta intenționată, îndreptată nemijlocit spre săvârșirea infracțiunii

c)

demascarea/enunțarea intenției de a săvârși infracțiiunea

d)

acțiunile de studiere a legislației penale și dezvoltarea unor abilități de săvârșire a infracțiunilor

33.

Tentativa de infracțiune are următoarele modalități:

a)

eșuată, demascată, consumată

b)

consumată, neconsumată, la un obiect nul, cu mijloace nule

c)

determinată, indetrminată, infracțională

d)

terminată, neterminată, prin renunțare, prin demascare

34.

Vom fi în prezența pregătirii sau tentativei de infracțiuni când aceasta nu-și produce efectul din cauze:

a)

independente de voința făptuitorului

b)

dependente de voința făptuitorului

c)

renunțării de bună voie de la săvârșirea infracțiunii

d)

obiective și subiective care au determinat subiectul să înceteze activitatea criminală

35.

Tentativa și pregătirea de infracțiune sunt imposibile la infracțiunile comise:

a)

din imprudență

b)

intenționat

c)

cu premeditate

d)

în timp foarte scurt

36.

Infracțiunea unică reprezintă:

a)

o acțiune (inacțiune) sau un sistem de acțiuni(inacțiuni) care se califică conform dispoziției unei singure norme penale

b)

o acțiune (inacțiune) sau un sistem de acțiuni (inacțiuni) săvârșită o singură dată de către infractor

c)

o acțiune (inacțiune) sau un sistem de acțiuni (inacțiuni) pentru care instanța de judecată va aplica o singură pedeapsă definitivă

d)

o acțiune (inacțiune) sau un sistem de acțiuni (inacțiuni) săvârșite de infractor prin care se cauzează daune la două obiecte ocrotite de legea penală

37.

Dacă persoana a săvârșit două sau mai multe infracțiuni și nu a fost condamnată definitiv pentru nici una din ele, și nu au trecut termenele de prescripție de tragere la răspundere penală, ne vom afla în prezența:

a)

recidivei de infracțiuni

b)

concursului de infracțiuni

c)

infracțiunii unice complexe

d)

infracțiunii prelungite

38.

Concursul de infracțiuni are următoarele modalități:

a)

real și ideal

b)

periculos și deosebit de periculos

c)

legal și ilegal

d)

natural și juridic

39.

Se consideră recidivă de infracțiuni:

a)

comiterea cu intenție a unei sau mai multor infracțiuni de către o persoană cu antecedente penale pentru o infracțiune săvârșită cu intenție

b)

comiterea cu intenție a unei sau mai multor infracțiuni de către o persoană cu antecedente penale stinse sau scoase pentru o infracțiune săvârșită cu intenție

c)

comiterea cu intenție a unei sau mai multor infracțiuni de către o persoană cu antecedente penale pentru o infracțiune săvârșită din imprudență

d)

comiterea cu intenție a unei sau mai multor infracțiuni de către o persoană care nu a fost condamnată pentru nici una din ele

40.

Recidiva de infracțiuni are următoarele modalități legale:

a)

simplă, periculoasă, deosebit de periculoasă

b)

generală, specială, penitenciară, criminologică

c)

intenționată, imprudentă, gravă, mai puțin gravă

d)

reabilitatoare, iresponsabilă, premeditată