Worksheetsbiochimie clinica 3 p3
Total questions: 47
Worksheet time: 24mins
Coprocitograma este un test utilizat în principal pentru depistarea:
Virusurilor hepatice
Leucocitelor și eritrocitelor în scaun
Electroliților serici
Hormonilor digestivi
Metoda principală de efectuare a coprocitogramei este:
Hemaglutinarea
RT-PCR
Examen microscopic al frotiului colorat
Imunofluorescența
Coprocitograma este utilă în diagnosticul:
Steatozei hepatice
Diareei infecțioase
Hemocromatozei
Pancreatitei acute
Prezența leucocitelor în scaun sugerează cel mai frecvent:
Infecție virală
Infecție bacteriană sau inflamație intestinală
Infecție micotică
Ocluzie intestinală
Absența leucocitelor fecale este caracteristică pentru:
Infecții virale
Colită ulcerativă
Dizenterie bacteriană
Ulcer duodenal
Prezența moderată de leucocite poate apărea în:
Holeră
Amoebiază
Gastrită acută
Boala Addison
Coprocitograma este o analiză recomandată în:
Alergii alimentare fără simptome digestive
Suspiciune de colită infecțioasă
Evaluarea funcției hepatice
Screeningul bolilor autoimune
Un frotiu fecal colorat cu albastru de metilen este utilizat pentru:
Detectarea anticorpilor
Detectarea bacteriilor anaerobe
Evidențierea leucocitelor
Determinarea pH-ului intestinal
Diareea indusă de antibiotice poate prezenta în coprocitogramă:
Număr modest de leucocite
Absență totală de leucocite
Hemoliză
Cristale urinare
În giardioză, coprocitograma relevă tipic:
Absența leucocitelor
Leucocite frecvente
Eozinofile crescute
Hematii numeroase
Lactoza este un dizaharid format din:
Glucoză și fructoză
Glucoză și galactoză
Glucoză și manoză
Fructoză și galactoză
Enzima responsabilă pentru hidroliza lactozei este:
Amilaza
Lipaza
Lactaza
Proteaza
Intoleranța primară la lactoză este determinată de:
Scăderea genetică a activității lactazei
Deficitul congenital de sucrază
Malabsorbție intestinală severă
Infecții bacteriene acute
Intoleranța secundară la lactoză poate apărea în:
Colecistită acută
Boala Crohn
Gastrită hiperacidă
Hernie hiatală
Intoleranța congenitală la lactoză se caracterizează prin:
Absența completă a sintezei de lactază
Hipersecreție de lactază
Activitate lactazică normală
Deficit enzimatic tranzitoriu
Testul genetic pentru intoleranță la lactoză analizează:
Genele HLA
Polimorfismul C/T al genei LCT
Genele transglutaminazei
Mutatii KRAS
Metoda utilizată în testarea genetică este:
PCR urmat de electroforeză
Western blot
Gastrina este secretată de:
Celulele parietale
Celulele G antrale
Hepatocite
Enterocite
Gastrina stimulează:
Secreția acidului gastric
Secreția bilei
Absorbția glucidelor
Sinteza lactazei
Determinarea gastrinei este importantă în diagnosticul:
Sindromului Zollinger–Ellison
Steatozei hepatice
Gastritei virale
Refluxului biliar
Hiperplazia celulelor G determină:
Creșterea gastrinei
Scăderea gastrinei
Niveluri normale ale gastrinei
Inhibarea secreției de pepsină
Antrectomia cauzează tipic:
Hiper-gastrinemie
Scădere a gastrinei
Creșterea pH-ului intestinal
Activare autoimună
Gastrina este metabolizată predominant de:
Ficat
Rinichi
Intestin subțire
Pancreas
Insuficiența renală terminală determină:
Creșterea gastrinei
Scăderea gastrinei
Gastrinemie normală
Eliminarea rapidă a hormonului
În hipotiroidie, gastrina tinde să fie:
Crescută semnificativ
Scăzută
Neschimbată
Absentă complet
Metoda de determinare a gastrinei este:
Imunochimică cu detecție prin chemiluminiscență
Spectrometrie de masă
HPLC
Citometrie
Gastrina stimulează direct secreția de:
Pepsină și factor intrinsec
Secretină
Bilirubină
Lactoferină
Helicobacter pylori este:
O bacterie spiralată, mobilă
Un virus ARN
Un protozoar
O ciupercă parazită
H. pylori colonizează în principal:
Colonul descendent
Esofagul inferior
Mucoasa gastrică
Ileonul terminal
Testul de antigen din scaun este util pentru:
Diagnosticul infecției active
Depistarea anticorpilor
Identificarea mutațiilor genetice
Proba de efort
Testul este preferat atunci când:
Se dorește o evaluare hepatică
Pacientul prezintă ascită
Nu se dorește endoscopie
Se suspectează pancreatită
Testul este necesar în:
Dispepsie și dureri epigastrice recurente
Icter colestatic
Hemoragie digestivă inferioară
Apendicită acută
Antigenul pozitiv indică:
Infecție activă
Infecție veche vindecată
Doar expunere anterioară
Imunitate la infecție
Anticorpii IgG anti-H. pylori pot persista:
Mult timp după tratament
Se negativizează imediat
Cresc odată cu vârsta
Dispar în 24 de ore
Metode utilizate:
ELISA și imunocromatografie
Frotiu Gram
Hemocultură
Test rapid de urină
Infecția cu H. pylori se asociază cu:
Ulcer gastric și duodenal
Hepatomegalie
Esofagită candidozică
Boală diverticulară
Testul poate fi utilizat pentru:
Verificarea eradicării post-tratament
Evaluarea funcției renale
Diagnosticul anemiei feriprive
Screening pentru cancer colon
Antigenul urmărit în test este:
Autoantigenul major al bolii celiace
O toxină bacteriană
Antigen tumoral
Pepsinogenul
Testul este indicat pentru diagnosticarea:
Bolii celiace
Pancreatitei acute
Refluxului gastroesofagian
Hemoroizilor
Metoda de analiză este:
ELISA
PCR
Microscopie electronică
Western blot
Materialul biologic folosit este:
Scaun
Salivă
Ser
Lichid peritoneal
Testul este util pentru:
Diagnosticul și monitorizarea bolii celiace
Depistarea intoleranței la fructoză
Monitorizarea pancreatitei
Diagnosticul colangiocarcinomului
Anticorpii anti-transglutaminază sunt tipic:
Ridicați în boala celiacă activă
Reducți în enteroviroze
Normali în dermatita herpetiformă
Crescuți în pancreatită acută
În deficitul total de IgA se recomandă:
Doar test IgA
Testele IgG specifice
Testare hepatică
Test respirator
Testul se poate pozitiva în:
Dermatită herpetiformă
Hepatită C
Ulcer varicos
Anemie hemolitică
Boala celiacă este o:
Enteropatie autoimună indusă de gluten
Infecție virală intestinală
Tulburare endocrină
Afecțiune neinflamatorie
Anticorpii scad treptat după:
Dietă fără gluten
Consumul crescut de fibre
Administrarea de antibiotice
Probiotice pe termen scurt
